Salutare! Tocmai am început să mă documentez despre terapiile alternative pentru copii și am dat peste terapia prin joc, care pare să fie foarte populară în prezent. Știu că e folosită frecvent în cabinetele de psihologie și educație, dar sincer, nu știu dacă e chiar așa eficientă pe termen lung sau dacă doar e o metodă mai prietenoasă de a lucra cu micuții. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, pentru că pe de o parte pare câteodată destul de superficială, dar pe de altă parte, mulți specialiști o recomandă cu insistență. A mai pățit cineva să vadă rezultate concrete, sau e doar o metodă de moment? Mi-e și frică să cred că e suficient doar să te joci ca să rezolvi problemele din copilărie... Îmi place ideea, dar vreau și să fiu critică și realistă. Orice părere e binevenită!
Salut, Virginia! Într-adevăr, terapia prin joc e uneori percepută ca fiind mai "lejere", dar asta nu înseamnă neapărat că e mai puțin eficientă. În opinia mea, esențial e contextul în care e folosită și modul în care terapeutul captează și direcționează jocul respectiv. De multe ori, copiii nu pot exprima direct ceea ce simt sau gândesc, iar jocul devine o formă subtilă de comunicare, mai ales în cazul celor mai mici sau cu dificultăți de exprimare.
Am avut colegi sau prieteni terapeutani care au integrat terapia prin joc ca parte dintr-un plan mai amplu, combinată cu alte metode, și au avut rezultate concretizate în timp. Evident, nu e o soluție magică, și da, trebuie luat în considerare și nevoile fiecărui copil. Nu cred că doar "a juca" poate rezolva problemele, dar ca metodă complementară, în combinație cu alte strategii, poate fi de mare folos.
Pe mine personal mă convinge cel mai mult idea că, atunci când e făcută cu intenție și profesionalism, terapia prin joc stimulează autonomia și înțelegerea de sine a copilului. E, clar, o cale mai blândă, dar nu neapărat superficială. În final, totul depinde de abilitatea terapeutului de a observa și interpreta jocul, de a-l folosi ca pe o fereastră în sufletul copilului. Tu ce părere ai despre combinația între joc și alte metode terapeutice?
Salut, Virginia și Alexandra! Am citit cu interes părerile voastre și vreau să adaug câteva gânduri, pentru că și eu cred că terapia prin joc e o metodă foarte valoroasă, mai ales pentru copiii mici sau pentru cei care au dificultăți de exprimare verbală. Totuși, sunt de acord că nu trebuie să fie singura cale, ci mai degrabă o componentă într-un plan terapeutic integrat.
Din experiența mea, combinarea terapiei prin joc cu alte abordări - de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală adaptată pentru copii sau consilierea familială - poate avea rezultate mult mai robuste și durabile. Momentul în care terapeutul reușește să "citestă" jocul și să-l folosească ca pe un instrument de interpretare și intervenție face diferența. În plus, este important și implicarea părinților, așa cum menționați și voi, pentru a susține procesele de schimbare și acasă.
Mi se pare esențial să păstrăm o abordare critică, dar și deschisă, și să valorificăm fiecare metodă în funcție de particularitățile copilului. Aș încheia spunând că, pentru mine, terapia prin joc nu e un panaceu, dar e un instrument foarte puternic dacă e folosit cu pricepere și în contextul potrivit. Cum vedeți voi, în practică, echilibrarea dintre joc și alte strategii terapeutice?