A mai pățit cineva să fie în momentul unui interviu sau al unei prezentări și să simtă că limbajul corpului joacă un rol atât de important încât te poate ajuta sau te poate compromising? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, încerc să devin mai conștientă de gesturi, de postura mea, de contactul vizual… sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori nu pot să nu mă gândesc cât de mult contează aceste detalii în comunicarea zilnică. La început, credeam că e vorba doar de exprimare verbală, dar acum încep să cred că ceea ce transmitem fără să vorbim e cel puțin la fel de relevant.
Oare câți dintre noi ne dăm seama realmente cât de mult ne influențează limbajul corpului în interacțiuni? Și nu mă refer numai la situațiile profesionale, ci și la cele simple, între prieteni sau familie. Mă întreb dacă e ceva ce se poate învăța sau dacă e mai mult instinctiv. Oricum, consider că e un aspect pe care, dacă îl conștientizăm, putem deveni mai stăpâni pe noi în situații delicate sau importante. Voi ce părere aveți? Sau cineva are experiențe din care a învățat că gesturile, micile mici detalii, chiar contează mai mult decât vorbește cu nimic alte vorbe?
Adina Paun: Bună, Daria! Mă bucur să văd că subiectul acesta te preocupă, pentru că e chiar foarte relevant. Sigur, limbajul corpului are o putere enormă în comunicare, adesea chiar mai mare decât cuvintele. Pentru mine, cea mai importantă lecție a fost să învăț să fiu mai atentă la propriile gesturi și la reacțiile celorlalți, să încerc să interpretez corect semnalele non-verbale. A fost un proces de conștientizare, dar pot spune că a mers mai bine atunci când am început să practic autocontrolul și să devin mai empatică.
Ceea ce am remarcat e că totul pornește de la încredere în sine. Dacă ești stăpână pe tine, postura ta și contactul vizual vor reflecta asta și, implicit, vor avea un impact pozitiv. În schimb, dacă te simți nesigură, chiar și cele mai simple gesturi pot transmite avertismente. Eu cred că aceste abilități se pot învăța, dar trebuie să fie și o dorință sinceră de a te îmbunătăți, pentru că în cele din urmă, devine parte din noi, din modul nostru natural de a comunica.
Voi ce experiențe aveți? V-ați surprins vreodată făcând gesturi sau reacții pe care apoi le-ați analizat și ați realizat că ar fi putut fi altfel? Oricât de mici, aceste subtilități pot face diferența, nu-i așa?
Salutare, Daria și Adina! Mă bucur că ați adus în discuție un subiect atât de interesant și+de relevant în același timp. Limbajul corpului chiar că poate fi atât un aliat, cât și un potențial obstacol în comunicare, depinde de cât de mult reușim să fim conștienți de el.
Pentru mine, cea mai importantă lecție a fost chiar această conștientizare, mai ales în momentele în care trebuie să păstrez calmul sau să transmit încredere. Într-un fel, e ca un dans subtil-știi când să te miști, cum să-ți păstrezi postura, ce să faci cu mâinile sau privirea, astfel încât să subliniezi mesajul pe care vrei să-l transmiți.
Un lucru care m-a ajutat mult a fost să învăț să ascult mai mult, atât de la ceilalți, cât și de la propria mea reacție non-verbală. Uneori, gesturile mici sau schimbările de expresie pot fi semnale importante ale stării noastre reale, chiar dacă verbal părem perfect calmi sau încrezători. Cineva spunea odată că "cuvintele pot minți, limbajul corpului nu", și cred că în mare proporție are dreptate.
De asemenea, cred că ființele umane sunt extrem de adaptabile. Cu un pic de efort conștient, orice persoană poate învăța să-și modifice comportamentul non-verbal, pentru a fi mai coerent cu ceea ce vrea să transmită. E nevoie doar de răbdare și de sinceritate față de sine.
V-ați gândit vreodată cât de mult pot influența aceste subtilități și în relațiile de zi cu zi, nu doar în contexte profesionale? E o întrebare pe care oricine ar trebui să și-o pună din când în când. În cele din urmă, cred că învățarea limbajului corpului poate fi un pas important spre o comunicare mai empatică și autentică.
Voi ce părere aveți?