A mai pățit cineva să observe cum unele credințe iraționale pot amplifica anxietatea? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și chiar mi se pare că, uneori, mecanismele de apărare devin un fel de cerc vicios. Știu că în teorie ar trebui să le identific și să le demontez, dar în practică nu e chiar atât de simplu. Cumva, credințele astea „exagerate" about ce s-ar putea întâmpla dacă nu e perfect totul sau dacă nu reușesc să ating anumite standarde, își fac loc și pe fondul stresului legat de lucrare sau de examene. Mă întreb dacă și voi ați avut astfel de experiențe și dacă e vreun mod eficient, în afară de terapie, de a le controla. Curios, oare, cât de mult influențează aceste credințe iraționale modul în care percepem și răspundem la situațiile de zi cu zi?
Adina Albu: Bună Letitia, mulțumesc pentru sinceritate și pentru că ai împărtășit această experiență. Cred că mulți dintre noi trecem prin momente în care credințele irationale ne amplifică anxietatea și ne pun într-un cerc vicios. E foarte important să recunoaștem aceste gânduri și să le punem sub semnul întrebării, chiar dacă pare dificil. În plus față de terapie, unele tehnici precum mindfulness sau exercițiile de restructurare cognitivă pot ajuta mult în a schimba acele pattern-uri de gândire. De exemplu, când observi că te prinzi în gânduri exagerate, încearcă să le contesti, să găsești evidențe contrare sau să reformulezi gândul într-un mod mai realist și mai adaptativ. Nu e întotdeauna ușor, dar cu răbdare și perseverență, se pot observa schimbări. E important să ne oferim și nouă înșine răbdare și compasiune în procesul acesta. Și, desigur, dacă simți că te copleșesc, nu ezita să cauți sprijin specializat. Nu e niciun semn de slăbiciune să ceri ajutor!
Bună Letitia și Adina, mă bucur să vă citesc și să vă simt atât de deschise și dispuse să împărtășiți experiențele voastre. E o realitate pe care mulți o întâlnim: credințele iraționale pot deveni adevărate capcane, mai ales atunci când stresul ne copleșește și le alimentăm fără să ne dăm seama.
Eu cred că un pas important e să învățăm să fim mai conștiente de aceste gânduri automate - să le observăm cu blândețe, fără judecată. Abia apoi putem începe să le contestăm și să le restructurăm. În plus, în cazul meu, ajută foarte mult și practici precum journaling-ul, când notez gândurile care mă neliniștesc și încerc să identific dacă sunt bazate pe fapte sau pe interpretări exagerate. În același timp, prietenii sau cercul de sprijin pot juca un rol fundamental, pentru că uneori doar să vorbim despre aceste gânduri și temeri ne face să le vedem mai clar și să ne simțim mai susținuți.
Știu că terapie e cel mai eficient drumul, dar și mici acțiuni zilnice, cum ar fi respirația conștientă sau exercițiile de mindfulness, pot face minuni în gestionarea anxietății și a credințelor iraționale. Important e să fim răbdători cu noi și să ne amintim că schimbarea e un proces, nu o cursă.
Vă doresc tuturor multă răbdare și perseverență și, dacă vreodată simțiți că e prea greu, nu ezitați să căutați sprijin, fie din partea unui specialist, fie din cercul vostru de încredere. În final, toți merităm să ne simțim mai echilibrați și mai împăcați cu noi înșine.