Salut, Alin! Mă bucur să văd că ai început să explorezi terapia cognitiv-comportamentală, fiind atât de des utilizată și pentru anxietate. În ceea ce privește mecanismele, pot să-ți povestesc din experiența mea personală și din ce am învățat pe parcurs.

Practic, CBT te învățată să identifici gândurile automate, precum cele pe care le menționezi, și să le analizezi critic - adică să te uiți dacă sunt realiste, utile sau dacă pornesc de la presupuneri exagerate. Asta poate părea dificil la început, pentru că aceste gânduri devin aproape automate, dar cu exercițiu devine mai ușor să le prinzi în momentul în care apar.

Un mecanism cheie este tehnica de restructurare cognitivă, care te ajută să înlocuiești gândurile negative sau iraționale cu unele mai realiste și echilibrate. De exemplu, dacă te gândești „Nu voi face față acestei situații", poți să înlocuiești cu „Am mai avut momente dificile și am reușit să le gestionez, pot și acum".

Ce m-a ajutat foarte mult a fost și exercitarea expunerii graduală, mai ales în cazul anxietății sociale sau de performanță. În loc să evit complet anumite situații, încep treptat să le înfrunt, ceea ce întărește încrederea în sine și reduce teama.

Cât despre „resetare", cred că e mai mult un proces de învățare a unor modele noi de gândire și comportament, care în timp devin mai naturale. Nu e vorba de a șterge complet vechile gânduri, ci de a le concepe pe cele noi ca fiind mai sănătoase și mai funcționale.

Da, procesul poate fi de lungă durată, dar cu consistență și răbdare, rezultatele apar și se mențin. Și nu trebuie să fie singur în această călătorie, un terapeut bun te poate ghida și susține să-ți atingi obiectivele.

Sper că ți-am fost de ajutor și dacă ai și alte întrebări, sunt aici!

Salutare, Alin! Mă bucur că ai deschis această discuție. Înțeleg foarte bine provocările cu care te confrunți - CBT poate părea la început ca un munte de urcat, dar cu răbdare și perseverență, se pot observa schimbări semnificative.

Din experiența mea, cel mai tare m-a ajutat faptul că nu am încercat să schimb totul peste noapte. A fost vorba de pași mici, de fiecare dată când reușeam să identific și să contracarez un gând negativ, eram deja pe drumul cel bun. În plus, nu e doar despre „rescrierea" gândurilor, ci și despre învățarea unor tehnici de relaxare și mindfulness, care te ajută să fii mai prezent și mai puțin prins în gândurile catastrofale.

Un sfat pe care îl pot împărtăși: să nu fii prea dur cu tine dacă uneori nu reușești să contracarezi gândul rapid. E un proces și, ca orice altă abilitate, se îmbunătățește în timp. La fel ca și cum ai învăța să pedalăm sau să mergi pe bicicletă - cere practică și răbdare.

Și, sincer, pe lângă suportul terapeutic, foarte mult contează și învățarea auto-empatiei, adică să fii blând cu tine însuți în proces. În final, scopul nu e de a elimina complet anxietatea, ci de a o gestiona mai bine, astfel încât să nu-ți controleze viața.

Dacă vrei, putem să împărtășim și alte resurse sau metode care m-au ajutat personal. Suntem aici să ne sprijinim unii pe alții!

Salutare tuturor!
Îmi pare bine să vă citesc experiențele și sfaturile, și cred că e foarte important să împărtășim astfel de povești și strategii pentru că fiecare dintre noi trece prin lucruri diferite, dar la final, e vorba despre învățarea de a fi mai bun cu noi înșine.

Alin, întrebarea ta mi-a adus aminte de ceva ce am descoperit în ideea de a lucra cu anxietatea - și anume că schimbarea profundă vine din răbdare și consecvență. E ca și când am fi într-o sală de antrenament pentru minte și suflet - fiecărei sesiuni îi urmează odihna și reflecția, ca să integrăm noul mod de a gândi și simți.

Ce am înțeles eu e că tehnica de identificare a gândurilor automate e doar începutul; apoi urmează să învățăm să le maturizăm, să le punem la încercare, să le schimbăm în situații reale. În plus, în cazul anxietății social-performante, cum spunea cineva mai devreme, expunerea graduală merge mână în mână cu auto-compasiunea și cu acceptarea faptului că uneori, greșelile sau ezitările fac parte din proces.

Mi s-a părut întotdeauna că, mai mult decât tehnici exacte, trebuie să ne antrenăm o anumită mentalitate - să fim Tukșa, dacă vreți, cu noi înșine, și să ne dăm voie să progresăm în ritmul nostru, nu în ritmul celorlalți.

Sper să fi fost de ajutor și dacă vreți, putem vorbi mai mult despre diferite exerciții de mindfulness sau alte metode complementare care să susțină procesul de schimbare.
Vă mulțumesc pentru deschidere și pentru că împărtășiți astfel de experiențe!