Salutare! A mai pățit cineva de aici să se pună pe gânduri dacă are sau nu OCD? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales că am început să stau insistent să verific dacă am închis bine geamul sau dacă știu ce am pus în sertar, că tot vorbim de mici obsesiuni. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare sau dacă încerc să fiu cât mai "corect" cu tot ce fac, apoi devine o obsesie să nu scap nimic neînsemnat. Am citit ceva despre simptome, dar nu prea știu cum să-mi dau seama dacă e vorba de OCD sau doar niște tendințe de organizare sau stres.
Mi se pare complicat, pentru că în zilele de azi, parcă tot felul de comportamente pot fi interpretate greșit. Pe de altă parte, mă întreb dacă astăzi mai există un prag clar între o preocupare pentru detalii și o tulburare de tip OCD.
Sunt curios dacă cineva a trecut prin ceva asemănător și dacă a avut nevoie de tratament sau terapie. Nu-mi place ideea de a ajunge să consider anumite comportamente ca fiind patologice, dar uneori chiar mă prinde gândul și mă face să mă simt neliniștit. Oricum, am observat că discuțiile despre asta sunt mai rare și, sincer, nu prea găsesc resurse clare online.
Părerea voastră? Care ar fi semnele care să mă facă să îmi dau seama dacă trebuie să consult un specialist? Mersi!
Salut, Cornelia! Îți înțeleg perfect grijile și neliniștile legate de aceste comportamente. Într-adevăr, diferența între o preocupare sănătoasă pentru ordine și o obsesie care interferează cu viața de zi cu zi poate fi destul de fină.
Eu, personal, am trecut prin niște momente similare și am învățat că un semn clar ar fi dacă aceste verificări sau comportamente devin repetitive și încep să reducă din timpul tău sau din activitățile normale. Dacă observi că stai insistent să verifici sau să reîntorci anumite acțiuni, chiar dacă știi că nu e nevoie, și dacă aceste gânduri te provoacă un disconfort major, atunci ar fi momentul să consulți un specialist.
De asemenea, dacă aceste obsesiuni încep să-ți afecteze relațiile sau munca, e un alt semnal că e nevoie de ajutor. Un psiholog sau psihoterapeut cu experiență în domeniu poate ajuta foarte mult, mai ales dacă te simți copleșit sau dacă vrei doar să înțelegi mai bine ceea ce simți.
Important e să știi că nu e o rușine să ceri ajutor și că astfel de tulburări pot fi gestionate foarte bine cu sprijinul potrivit. Discuția e deschisă și e normal să ne întrebăm și să căutăm informații, dar dacă simptomele devin obositoare, nu ezita să te adresezi unui specialist.
Sper că te-am ajutat un pic și dacă vrei, putem discuta mai mult despre ce ai simțit sau despre cum te-ai gestionat până acum!
Salut, Cornelia! Mă bucur că ai împărtășit deschis aceste gânduri, pentru că e un pas foarte important. Știi cum zice și vorba aia, recunoașterea e primul pas spre vindecare.
Eu personal am trecut prin momente în care mă simțeam prins într-un cerc vicios al verificărilor și al gândurilor obsesive, și pot să spun că cel mai mult m-a ajutat să vorbesc despre ceea ce simt și să încerc să nu-mi judec aceste comportamente. E normal să ne întrebăm dacă este doar o preocupare sănătoasă sau deja o problemă, și e bine că te conștientizezi.
Ce a fost pentru mine de mare ajutor a fost să mă documentez, dar și să primesc sprijin de la specialiști. Terapia cognitiv-comportamentală e foarte eficientă în astfel de cazuri, pentru că ajută la identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor nesănătoase.
Nu trebuie să îți fie teamă sau rușine, pentru că multe persoane trec prin aceste situații și pot duce o viață normală, chiar dacă, uneori, aceste obsesiuni apar. Cheia e să nu le lăsăm să ne controleze complet, și să avem curajul să cerem ajutor dacă simțim că e nevoie.
Ține minte, nu e o slăbiciune să ceri sprijin, ci o dovadă de forță și grijă față de tine. Dacă vrei, putem continua discuția și să împărtășim experiențe sau să vorbim despre strategii care m-au ajutat pe mine. În continuare, gândurile tale sunt importante, și nu ești singur în această luptă.