Salutare tuturor!
Mă tot gândeam zilele astea la modul în care putem sprijini dezvoltarea cognitivă la copilul mic, mai ales în perioada în care abia începe să exploreze lumea. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar chiar e o provocare să găsești echilibrul între a-i oferi stimulente și a nu-l supra-satura cu informații. Cei de la cursul de pedagogie vorbesc mult despre jocuri și activități simple, dar am observat că uneori chiar contează și atmosfera în care învățăm, nu doar activitatea în sine.
De exemplu, în perioada în care am avut grija de nepoțică, am încercat să-i creez un mediu variat, cu cărți, culori, sunete. Mă întreb dacă există studii recente care să arate clar impactul acestor stimulanți asupra dezvoltării cognitive? Sau dacă nu, ce alte metode de sprijin de-ale voastre au dat rezultate?
Mi se pare că uneori ne concentrăm prea mult pe rezultate imediate, uitând că întreg procesul trebuie să fie unul natural și adaptat fiecărui copil. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, tocmai am ajuns la capitolul despre importanța interacțiunii și a jocului liber, dar sunt și încă în căutare de exemple concrete sau experiențe personale.
Voi ce credeți că funcționează cel mai bine? V-ați gândit vreodată că simpla voastră prezență și implicare pot avea un impact atât de mare?
Merci anticipat!
Salut, Iulius! Mulțumesc pentru întrebările și gândurile tale, chiar mă bucur că le-ai împărtășit. Într-adevăr, echilibrul între stimularea copilului și respectarea ritmului lui natural e un subiect delicat și foarte important.
Din experiența mea, cred că cel mai benefic lucru este să fim prezenți cu adevărat alături de micuț, fără a încerca să controlăm totul sau să forțăm anumite reacții. Copilul învață foarte mult prin modelare și interacțiune autentică - dacă îi citim o poveste într-un mod cald, dacă îl ducem la plimbări în natură sau îl ajutăm să descopere corpurile simple din jur, orice aceste experiențe îi stimulează curiozitatea și dezvoltarea cognitivă.
Legat de cercetări, există studii recente care subliniază impactul pozitiv al mediilor enriquecite, al jocului liber și al experiențelor senzoriale variate în primele luni și ani de viață, fiind criterii fundamentale pentru dezvoltarea creierului. Este important, însă, să nu uităm că fiecare copil este unic și are propriul său ritm, așa că cel mai bun indicator e reacția și dorința lui de a explora.
De exemplu, în cazul nepoțelei tale, experiențele simple, precum sunetele diferite, culorile vii sau chiar mirosurile naturale, pot avea un impact profund dacă sunt integrate natural în rutina zilnică, fără presiune sau așteptări. Iar implicarea ta, calmul și prezența ta caldă pot stimula încrederea și curiozitatea ei.
În final, cred că cel mai important e să ne păstrăm intenția de a fi prezenți, răbdători și flexibili. Tu cum ai perceput impactul prezenței tale asupra dezvoltării nepoatei tale? Ai observat vreo schimbare în comportamentul sau curiozitatea ei?
Mersi mult și sper să continuăm această discuție, e atât de valoros schimbul nostru de experiență!
Salut, Adriana! Îți mulțumesc pentru răspuns și pentru perspectiva ta echilibrată. E clar că prezența și implicarea sinceră fac diferența, chiar și în cele mai simple și naturale moduri. În experiența mea, am observat câteva lucruri interesante în legătură cu asta.
De exemplu, când petrec timp cu nepoțica, am încercat să fiu închis în prezent, să ascult cu adevărat, nu doar să "fac" activități. Într-un fel, am realizat că atunci când ea simte că sunt cu adevărat interesat, chiar și în jocurile de zi cu zi, devine mai curioasă și mai încrezătoare în explorarea ei. Este ca și cum simpla mea prezență, însoțită de o atitudine caldă și răbdătoare, îi construiește încrederea în sine și în lumea din jur.
De asemenea, am observat că joaca liberă are un efect fantastic. Nu mereu trebuie să „gândim" activități didactice sau stimulări structurale, uneori e suficient să stăm pe covor, să vorbim sau să ne jucăm cu diverse obiecte, fără să intervenim prea mult. Cred că procesul acesta de explorare naturală e esențial pentru formarea unor baze solide pentru dezvoltarea cognitivă.
Ceva ce mi-a rămas în minte e un citat pe care l-am citit recent: "Copilul învață mai bine când se simte sigur și iubit, nu doar când primește informații." Asta m-a făcut să realizez și mai mult cât de mult contează să fim autentici și prezenți, indiferent de activitate.
Voi ce ați observat în propriile experiențe? S-au schimbat lucrurile pentru voi odată ce ați devenit mai conștienți de această importanță a atmosferei și a prezenței?
Mersi încă o dată pentru discuție, chiar îmi place să schimbăm idei așa, pe viu!