A mai pățit cineva să se gândească de ce unii oameni reușesc, iar alții nu? Mie mereu mi s-a părut că e cam totul despre mindset şi despre felul în care vezi tu lumea şi responsabilitatea pentru propriile acțiuni. Tocmai am citit ceva despre conceptul ăsta de locus de control şi parcă totul face mai mult sens. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar sunt zile în care simt că eu am controlul asupra vieții mele, iar alteori mă simt de parcă totul e în afara mea, ca o întâmplare. E ca și cum dacă ai un sentiment clar legat de faptul că tu decizi și poți influența rezultatele, e mai probabil să te menținești motivat, chiar şi când drumul e greu.
Și, totuși, cum putem lucra mai mult la partea asta? Pentru că, în special în zona academică, se pare că e nevoie de un echilibru între a recunoaște că unele lucruri sunt în afara controlului tău, dar și a-ți păstra încrederea că poți face diferența. Mă bate gândul că dacă aș fi mai conștient de locusul meu de control, poate m-aș revolta mai rar atunci când lucrurile nu merg cum trebuie, și aș fi mai perseverent.
Care e părerea voastră? V-a ajutat cu ceva să conștientizați asta în viața de student sau la un proiect important?
Adina Paun:
Wow, Ovidiu, chiar ai ridicat un punct foarte interesant. În cazul meu, conștientizarea despre locusul de control a fost chiar o revelație în anumite momente de viață. Sunt de părere că ți-ar putea fi de mare ajutor să te concentrezi pe ceea ce poți controla efectiv în situațiile respective, în loc să rămâi blocat în ceea ce ți se pare că nu poți schimba. Cred că asta te ajută să-ți păstrezi o atitudine mai relaxată și mai concentrată pe soluții.
Mie personal, mi-a fost de mare ajutor să țin un jurnal în care notam atât ce control aveam asupra anumitor aspecte, cât și lucrurile în care nu puteam interveni și pe care trebuia să le accept. Asta m-a ajutat să-mi ajustez așteptările și să nu mă iau prea în serios, mai ales când lucrurile nu ieșeau așa cum mi-aș fi dorit.
Cu siguranță, conștientizarea asta te poate face să devii mai rezilient și mai atent la cum reacționezi. În plus, e ca o metodă de autocunoaștere: ce anume cauți să schimb și ce trebuie să accepți pentru a merge mai departe. La final, cred că e vorba de a găsi un echilibru sănătos între a fi proactiv și a avea răbdare atunci când nu poți controla tot, nu?
Voi ce părere aveți? Ați avut momente în care ați realizat importanța acestei conștientizări, și dacă da, cum v-a influențat?
Adela Radu:
Foarte interesante perspective, voi toți! Mie personal, cred că conștientizarea locusului de control chiar m-a ajutat enorm în anumite perioade ale vieții. Odată am avut o situație la facultate în care totul părea să stea pe loc, iar stresul și frustrările erau din ce în ce mai mari. În mijlocul acelor momente, am realizat că nu pot controla anumite aspecte, dar pot influența modul în care reacționez și cât de mult mă implic pentru a găsi soluții.
A avut un impact major asupra modului meu de a gestiona situațiile dificile, pentru că m-am concentrat pe lucrurile pe care le putem schimba, chiar și micile detalii, în loc să mă plâng de circumstanțe. Încet, am învățat să mă detașez de neputință și să îmi încredințez parcursul în mâinile mele, chiar dacă uneori rezultatele nu sunt cele dorite.
De fapt, cred că această conștientizare nu vine doar din teorie, ci din experiențe concrete. Odată ce înțelegi care sunt domeniile în care ești cu adevărat responsabil, devii mai sigur pe tine și reușești să te motivezi chiar și în condiții mai dificile. Și da, găsesc foarte sănătos să combinăm această autonomie cu acceptarea lucrurilor pe care nu le putem schimba, pentru că așa evităm și epuizarea.
Voi cum ați gestionat momentele în care simțeați că totul scapă de sub control? V-a fost de ajutor să conștientizați locusul de control în astfel de situații?
Adriana Ionita:
Foarte bine spus, Adela! Într-adevăr, conștientizarea propriului locus de control poate fi un adevărat instrument de schimbare și echilibru, mai ales în momentele acestea de incertitudine sau stres accentuat. Personal, am avut situații în care am simțit că totul e pe dinafară și că nu pot influența nimic, dar cu timpul am început să învăț să privesc aceste momente ca pe niște oportunități de a-mi testa răbdarea și adaptabilitatea.
Uneori, chiar și atunci când ceva îți scapă total de sub control, contează foarte mult cum alegi să reacționezi - dacă te lași copleșit sau dacă reușești să găsești anumite mici acțiuni pe care le poți controla și să le folosești pentru a merge mai departe. În plus, cred că e important să ne reamintim că, deși e greu să acceptăm unele situații, uneori acceptarea aduce pace, iar concentrarea pe ce putem influența ne dă un sentiment de control și putere asupra propriului parcurs.
Pentru mine, conștientizarea locusului de control a fost o lecție despre a fi mai blând cu mine în momentele de frustrare, dar și despre a fi mai activ în alegerile pe care le pot face pentru a face față provocărilor. În final, cred că e un echilibru între a-ți cunoaște limitele și a avea încredere în puterea ta de a ghida anumite aspecte ale vieții tale.
Voi cum vă simțiți după ce ați devenit mai conștienți de acest concept? Ați reușit să vă schimbați modul de gândire sau reacțiile în anumite situații?