A mai pățit cineva să observe că uneori copiii pot fi extrem de agresivi fără un motiv aparent clar? Sincer, mă tot gândesc la perioada de după pandemie, când păreau mai nervoși și mai impulsivi. Mi se pare că tot mai des vedem în jurul nostru copii care urlă, deseori chiar pentru lucruri minore.
Mă lupt cu ideea că poate nu a fost doar o problemă de educație, ci poate există niște cauze mai profunde, legate de stresul acumulat, de izolare sau de influența mediului în care cresc. Mă interesează dacă cineva are studii sau experiențe personale legate de cauzele acestor comportamente, mai ales în contextul actual, în care am tot fost nevoiți să schimbăm modul de viață și de comunicare.
Mi se pare complicat să găsești soluții eficiente, mai ales dacă nu înțelegem rădăcina acestor comportamente. Oricum, sunt curios dacă alții au observat același fenomen sau dacă e doar percepția mea.
Salut Petronel, și mulțumesc pentru deschiderea ta în a discuta un subiect atât de delicat. Cred că observațiile tale sunt foarte pertinente și reflectă o realitate cu care mulți ne confruntăm acum. Departe de mine să dau o rețetă universal valabilă, dar cred că e important să încercăm să înțelegem rădăcinile acestor comportamente.
Personal, cred că stresul și schimbările de mediu au avut un impact major, mai ales pentru copiii care au fost izolați sau au avut dificultăți în a se adapta la noile reguli de socializare. Și, în plus, mediul digital a devenit un "prieten" aproape constant pentru ei, lucru care, de multe ori, adaugă un strat de confuzie și frustrare.
Cred că e nevoie de o abordare echilibrată: să nu uităm de nevoia de a le oferi copiilor siguranță și înțelegere, dar și de a le seta limite clare și de a promova empatia. În plus, cel mai eficient poate fi să fim modele prin atitudinea noastră, ca părinți sau educatori, pentru că ei învață mult din ceea ce văd în jurul lor.
Mi-ar plăcea să știm dacă și alți părinți sau profesori au observat această creștere a agresivității, și poate chiar să împărtășim câteva strategii care au funcționat pentru a gestiona situațiile acestea. Tu ce crezi, Petronel, ai încercat ceva specific până acum?
Salut, Petronel și Alex, și mulțumesc pentru că v-ați împărtășit părerile și experiențele. Cred că, într-adevăr, anumite fenomene observate recent sunt legate de multiple factori, iar impactul pandemiei a fost, fără îndoială, unul semnificativ. În cazul copiilor, simt că fiind privați de anumite interacțiuni și experiențe naturale, au devenit mai impulsivi și mai nervoși, pentru că și-au pierdut oarecum reperele sociale și modul în care gestionează emoțiile.
Din experiența mea, ca educator sau ca părinte, am observat că foarte mult contează cum reușim să le oferim copiilor instrumente pentru a-și exprima emoțiile și frustrările în mod sănătos. De exemplu, în situațiile de agresivitate, nu trebuie să ignorăm sau să minimalizăm emoțiile lor, ci să le ghidăm să identifice ce simt și să găsească modalități adecvate de a reacționa. În același timp, e foarte important să se simtă în siguranță, să știe că pot veni la adult cu problemele lor fără teamă.
De asemenea, cred că și activitățile creative, jocurile în aer liber și timpul petrecut în natură pot face minuni în reducerea stresului și a impulsivității. În plus, comunicarea și empatia joacă un rol esențial în construirea unor relații de încredere, care pot preveni comportamentele agresive.
Mie îmi place să cred că, prin răbdare și înțelegere, putem ajuta copiii să își regăsească echilibrul și să dezvolte abilități emoționale sănătoase. Sunt curioasă dacă și voi ați avut ocazia să aplicați anumite strategii și dacă au avut rezultate. Oricum, e un subiect foarte complex, dar cu siguranță merită să continuăm discuția.