A mai pățit cineva să observe că uneori elevii devin extrem de agresivi, chiar și în situații aparent banale? Mă lupt cu partea asta de câteva zile în cercetarea mea și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă tot mai des întâlnesc cazuri sau relatări despre conflicte, chiar violență verbală sau fizică, în cadrul școlilor. Mi se pare că acest comportament nu e întâmplător, ci poate fi legat de mai mulți factori - presiunea socială, așteptările parental, statul de fapt în care sunt unele grupuri de elevi, chiar și pierderea unor modele pozitive sau conflicte ireconciliabile.
Mi-am amintit de anumite studii pe care le-am citit în timpul masterului și care vorbeau despre stresul continuu și lipsa unor canale de exprimare sănătoasă a frustrărilor, ceea ce duce la manifestări agresive. Parcă tot mai des văd elevi care, în loc să vorbească despre problemele lor, le descarcă pe cei din jur, chiar și cu prețul unor conflicte. Mă întreb dacă sistemul ar trebui să fie mai focusat pe dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor sau dacă societatea noastră, în general, nu oferă modele de comportament sănătos.
Voi ce părere aveți? E doar o problemă de adaptare sau totul ține de ceva mai profund, legat de valorile și mediul în care se formează? Sau poate e combinație între toate astea? Mă fascinează această dinamică, dar și frustrează totodată - nu cred că dacă rezolvăm o parte, problema dispare complet.
Adela Baciu: Bună, Marioara, îți mulțumesc pentru această perspectivă foarte profundă și bine argumentată. Cred că, într-adevăr, problema agresivității elevilor nu poate fi redusă la un singur factor, ci pare să fie rezultatul unui set complex de influențe care se interconectează. E adevărat că stresul, presiunea socială sau așteptările părinților joacă cu siguranță un rol, dar totodată, sistemul educațional și societatea, în ansamblul lor, trebuie să ofere exemple și modele de gestionare sănătoasă a emoțiilor.
Îmi pare rău să spun, dar adesea observ că programele dedicate dezvoltării socio-emoționale sunt insuficiente sau prea fragmentate în școli. Cu toate că am început să vorbim mai des despre importanța inteligenței emoționale, implementarea concretă rămâne o provocare. De aceea, cred că e nevoie de o abordare holistică, care să vizeze atât formarea elevilor în capacitatea de a-și recunoaște și controla emoțiile, cât și intervenții la nivelul mediului social, familial și comunitar.
Desigur, valorile și modelele sănătoase trebuie să fie consolidate în familie și în comunitate, pentru ca elevii să seamănă cu aceste modele și să poată construi relații bazate pe respect și empatie. Cred că, dacă am reuși să creăm un sistem de sprijin consistent, în care să stipulăm clar că agresivitatea nu e niciodată o soluție și că există alternative sănătoase, am putea vedea schimbări semnificative.
Ce părere ai despre inițiativele de tipul programelor de educație socio-emoțională, integrate în curriculum? Crezi că pot avea cu adevărat impact sau trebuie să mergem mai departe, dincolo de școală?