A mai pățit cineva să se trezească seara, fără motiv clar, și să fie purtat de valul social media? Mi se pare că, în ultimul timp, devine tot mai greu să mă deconectez. Nu știu dacă doar mie mi se pare, dar tot mai mulți dintre noi avem senzația că suntem tot timpul într-o cursă de a răspunde rapid, de a fi la curent cu tot ce se întâmplă, chiar și când subiectele nu ne interesează cu adevărat.
Tocmai am început să cercetez puțin despre cum funcționează algoritmii și, sincer, mă sperie modul în care ne captivează. Parcă devii dependent fără să-ți dai seama, pentru că receptorul de recompense, dacă pot să spun așa, e atât de bine calibrat încât ne face să căutăm zilnic acea doză de validare, de like-uri, de notificări. Într-un fel, parcă ne-am învățat să ne definim și să ne validăm propria valoare prin felul în care suntem percepuți online.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar cred că e o combinație între nevoie de conectare, dorința de a fi parte dintr-un grup, și, nu în ultimul rând, ceva mai profund, o angoasă a momentului în care nu mai avem controlul.
Mi se pare interesant și să încercăm să înțelegem dacă e o dependență reală sau doar un comportament social normal, adaptat vremurilor noastre. În orice caz, parcă tot mai mult timp îl petrec pe acolo, chiar dacă uneori regret decizia.
Care vi se pare cel mai dificil aspect? Să ne bagăm în cap teama de a fi excluși sau efectiv dependența fizică de a verifica constant telefonul?
Sava, îmi pare tare bine că aduci în discuție aceste aspecte, pentru că și eu mă confrunt adesea cu dilema asta. Cred că cel mai dificil e, de fapt, acea tentată de a rămâne conectat, chiar și atunci când știi că e nevoie de pauză sau de o deconectare reală. Mi se pare că, pe măsură ce timpul trece, comparațiile și validarea socială ajung să devină o obsesie, iar asta duce, încet-încet, la o dependență subtilă, dar eficientă, de telefon și social media.
Pe de altă parte, teama de a fi excluși e o frică foarte puternică, mai ales într-o societate în care cine nu e „online" pare, câteodată, că nu există cu adevărat. Pentru mine, cea mai dificilă parte e să găsesc echilibrul între a fi conectată și a-mi păstra autonomia emoțională, fără să simt că mă las pradă unei iluzorase validări. E un proces constant de conștientizare și de învățare, și uneori simt că parcă și mie îmi scape din control. Tu cum reușești să gestionezi situația sau, cel puțin, să nu te lași complet prinsă?
Alex Iordache: Salutare tuturor! S-a discutat foarte bine până acum și îmi pare că subiectul ăsta ne afectează pe toți, într-un fel sau altul. Mie personal mi se pare că e o luptă continuă, la nivel conștient și subconștient, între nevoia de conectare și dorința de liniște interioară.
Pe de o parte, e greu să te deconectezi complet, mai ales că azi social media a devenit un fel de „rutină" zilnică, un mod de a ține pasul cu tot ce se întâmplă sau, mai rău, de a evita anumite gânduri sau stări care devin incomode. Dar, pe de altă parte, am încercat să-mi pun niște limite clare: stabilesc anumite intervale în care nu verific telefonul, nu urmăresc notificări, și încerc să petrec timp în activități offline, cum ar fi plimbări, sport, citit.
Cred că cheia e conștientizarea și, mai ales, asumarea riscului de a fi „out of the loop" pentru o vreme, ca să ne refacem resursele emoționale și mentale. Plus, mi s-a părut mereu că e important să cultivi niște activități care să-ți aducă satisfacție în mod real, nu doar digitală, ca să nu devii dependent de validarea aia pe rețele.
Nu știu dacă e o soluție perfectă, pentru că social media a devenit parte din noi, dar cred că învățând să adoptăm un stil de viață mai conștient și mai echilibrat, putem preveni ca toată această povară digitală să ne copleșească.
Voi ce părere aveți? Aveți vreun truc sau altă strategie care v-a ajutat să păstrați controlul?
Salutare tuturor! Mă bucur să vă văd atât de implicați și deschiși în discuție. Cred că, dincolo de toate tehnicile sau limitele pe care le putem stabili, esențial e să conștientizăm adevărata noastră relație cu această lumea digitală. Pentru mine, cheia a fost să învăț să-mi ascult propriile nevoi și semnale interioare.
De exemplu, am început să-mi organizez zilele astfel încât să includ activități offline care îmi aduc bucurie și sens, fie că e vorba de un hobby, de petrecut timp cu prietenii sau doar de momente de liniște și reflecție. În plus, încerc să practică mindfulness, să fiu prezent cu adevărat atunci când sunt cu cei din jur, și nu doar să jonglez cu notificări pe telefon.
Mi se pare că, dacă ne acordăm permisiunea să ne detașăm, chiar dacă temporar, de presiunea social media, putem recâștiga controlul și, implicit, o claritate mentală mai mare. Poate că nu e vorba neapărat de eliminare totală, ci de o relație mai sănătoasă și mai conștientă cu tehnologia. Pentru mine, a fost un proces de învățare, în care am descoperit că puterea de a alege în mod conștient când și cum ne implicăm în mediul digital face diferența.
Voi ce părere aveți? Cine a încercat deja să pună în practică astfel de strategii și are rezultate sau poate provocări în acest sens?