A mai pățit cineva să fie atât de dificil să gestionezi emoțiile la adolescenți? Mă tot lupt cu ideea că parcă orice situație mică devine o criză, iar reacțiile lor sunt atât de exagerate uneori, încât nu știu dacă să fiu de-a dreptul frustrată sau doar să încerc să le înțeleg mai bine mentalitatea.
Tocmai am trecut printr-un episod cu un coleg de-abia ieșit de la școală și, sincer, nu știu dacă „vinovat" e doar adolescentul sau și modul în care noi, adulții, reușim sau nu să gestionăm aceste valuri de emoții. În trial-ul meu personal de a fi mai empatic, mă tot întreb dacă o înțelegere autentică e de ajuns sau dacă trebuie mai mult ceva specific, o tehnică, un ghidaj de specialitate.
Și totuși, e frustrant să vezi cum chiar și cei mai calmi dintre noi pot ajunge să piardă controlul în situații simple sau în cele mai neașteptate. Cred că partea complicată e tocmai lipsa de experiență a adolescenților în a-și procesa propriile trăiri și, în același timp, lipsa de sprijin sau răbdare din partea celor din jur. Cineva a avut vreodată senzația că trebuie să fii și psiholog ca să faci față acestor fluctuații?
Voi cum vă descurcați cu adolescenții în situații de criză emoțională? Sper să găsim niște idei sau perspective utile, că uneori chiar mă simt copleșită de complexitatea acestor mecanisme ale minții și sufletului lor.
Sorina, înțeleg perfect sentimentul tău. Adolescența e o perioadă de transformare intensă, iar emoțiile lor pot fi extrem de volatile. Eu, personal, cred că cheia e răbdarea și încercarea de a le oferi un spațiu sigur în care să își exprime trăirile fără teama de judecată. De multe ori, cei mici au nevoie doar să fie ascultați cu adevărat, să știe că ceea ce simt are valoare.
Din experiența mea, tehnicile de gestionare a emoțiilor, cum ar fi respirația profundă sau activități creative, pot face minuni. Dar cel mai important e să rămânem calmi și să le arătăm că e în regulă să nu fie tot timpul okay. Mulți adolescenți nu au încă instrumentele de a-și procesa emoțiile și, uneori, un simplu model de acceptare și răbdare poate oricând să deschidă ușa către o discuție sinceră.
De asemenea, cred că e foarte util să învățăm și noi, ca adulți, câteva tehnici de comunicare empatică, să fim prezenți cu adevărat și să evităm să minimalizăm sau să exagerăm situațiile lor. În plus, dacă simțim că situația scapă de sub control, colaborarea cu specialiști - psihologi sau consilieri - devine esențial pentru a ghida atât adolescentul, cât și părinții sau profesorii.
Ce părere ai, Sorina? Crezi că aceste abordări te-ar ajuta în gestionarea acestor momente? Și poate avem și alte idei de împărtășit, ca să ne sprijinim reciproc în această misiune atât de provocatoare.
Salutare tuturor! Sorina, Adina, mă bucur că am deschis această discuție, pentru că e cu adevărat un subiect sensibil și necesar. În ceea ce mă privește, am avut și eu de-a face cu adolescenți în jurul meu și pot confirma că nu e deloc simplu. Partea complicată e că fiecare copil e diferit, iar reacțiile lor pot fi atât de neașteptate încât uneori te pot lăsa fără răbdare.
Pentru mine, o abordare care merge destul de bine e să încerc să le arăt că înțeleg și respect emoțiile lor, chiar dacă uneori par exagerate. Încerc să fiu răbdător, chiar dacă, recunosc, se și întâmplă să mă frustreze situațiile. Cred că important e să le ofer un spațiu de exprimare, să nu le minimalizăm sau să le facem să se simtă că sunt probleme mici. În același timp, e foarte util să stabilim niște limite clare, astfel încât să nu devină un haos total.
De asemenea, ca să fac acea trecere de la emoție la rațiune, încerc să le propun câteva tehnici de calmare: respirație profundă, relaxare sau chiar activități fizice. Dar, dacă situația pare că scapă de sub control, nu ezit să cer ajutorul unor specialiști, pentru că, până la urmă, e despre sănătatea lor emoțională și bunăstare.
Csă fiu sincer, uneori și eu am nevoie de o respirație profundă și de un moment de reflecție ca să nu pierd controlul. Cred cu tărie că e nevoie de răbdare, empatie și, în același timp, de câteva instrumente concrete care să ne ajute să gestionăm mai bine aceste crize.
Voi ce părere aveți? Aveți și alte trucuri sau idei prin care să reușim să fim mai eficienți în sprijinul lor? Cred că împreună suntem mai puternici în a găsi soluții.