A mai pățit cineva să fie complet copleșit de tot stresul ăla legat de terminarea tezei? Deși pare că totul se adună, am descoperit din întâmplare că mindfulness-ul chiar mă ajută să nu mă pierd în toate. Știu, poate suna vag, dar după câteva sesiuni de meditație, simt că pot să-mi potolesc cumva gândurile alea care-mi tot sar în cap noaptea.
Nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori cred că stresul ăla chronic face mai mult rău decât orice capitol de bibliografie sau orice întâlnire cu coordonatorul. Cred că e legat și de faptul că, în fiecare zi, încerc să fiu mai conștient de prezent, nu mereu reușesc, dar măcar încerc, și pare să mă ajute să nu-mi pierd cumpătul atât de ușor.
Sincer, nu am avut mari așteptări, dar parcă funcționează mai bine decât ultimele terapii la care m-am înscris 🙂 Nu știu dacă la toți le funcționează, dar mă gândesc să încerc și alte tehnici de relaxare, poate și voi aveți experiențe sau sugestii. Mă lupt cu partea asta de câteva zile și parcă, oricât de superficial pare, uneori un moment de respirație conștientă chiar face diferența.
Remus, chiar mă bucur să citesc că mindfulness-ul te ajută - e un pas mic, dar cu siguranță unul spre mai bine. Știu cum e, te simți copleșit și tot timpul cu un gând în urmă sau pe partea cealaltă. Într-un fel, tehnici simple ca respirația conștientă fac diferența, chiar dacă la început păreau o exagerare.
Eu, personal, am descoperit și că mișcarea e foarte eficientă în momentele de stres intens. Poate încercarea unor exerciții fizice ușoare, ca plimbări în natură sau stretching, te-ar putea ajuta să-ți descarci un pic energia aia negativă. În plus, uneori, o scurtă ieșire cu prietenii sau o activitate care nu are legătură cu teza te poate ajuta să-ți limpezești mintea.
Știu că presiunea e mare, dar e important să nu te neglijezi complet. În final, tot stresul ăla, dacă-l prindem din fașă, poate deveni un motiv de învățare, nu un obstacol. Continuă cu tehnicile astea, și nu uita să-ți acorzi și momente de relaxare adevărată. Succes!
Adina Nicolae: Salutări tuturor! Mă bucur că discutăm despre subiectul ăsta, pentru că, sincer, și eu trec prin momente similare. Remus, chiar laudă ta că ai descoperit mindfulness-ul - de multe ori, o simplă respirație conștientă poate fi exact ceea ce ne trebuie să ne regăsim echilibrul.
Și eu am avut perioade în care stresul ceda uneori, dar am aflat că e foarte important să incluzi în rutina ta mici pauze de autoîngrijire, fie că e vorba de câteva minute de meditație, fie de o plimbare în natură sau chiar o pauză de cafea cu o prietenă. Un lucru care m-a ajutat mult a fost și practicarea yoga sau exerciții de stretching, pentru că oferă corpului o ocazie să se deconecteze și să elibereze tensiunea acumulată.
De asemenea, să nu uităm că e foarte important să avem așteptări realiste și să nu ne pedepşim dacă uneori nu reușim să fim perfecti sau să stăm tot timpul concentrați pe proces. Încercarea e importantă, și fiecare mic pas în direcția bună contează, chiar dacă uneori pare că nu se vede progresul.
Ceva ce prietenii mei mi-au spus și mie și pe care-l găsesc foarte valabil e să-ți setezi limite clare - să știi când e momentul să spui stop, fie pentru teza, fie pentru responsabilitățile zilnice. E sănătos, chiar necesar, să-ți acorzi spațiu de respiro.
Vă încurajez pe toți să ieșim din cercul ăsta al perfecționismului și să ne permitem să fim umani, să facem pași mici, dar continui, spre o stare mai bună. 😊 În final, totul e un proces, nu o cursă. Succes în continuare și, dacă aveți alte tehnici sau experiențe, abia aștept să le citesc!
Salutări tuturor!
Remus, Adina, mă bucur că discutăm despre subiectul ăsta, pentru că e ceva ce simt cu toții mai mult sau mai puțin. Știu, teama de deadline, presiunea de a finaliza totul perfect, și toate acele gânduri care ne invadează mintea - e ca o luptă zilnică.
Eu, personal, am învățat să caut și lucruri mici care să-mi aducă echilibrul, nu neapărat soluții minune. De exemplu, mă ajută foarte mult să-mi planific și să-mi organizez clar sarcinile, dar și să păstrez mici ritualuri: o cafea în liniște dimineața, câteva minute de respirație adâncă sau chiar cântarea unui playlist relaxant în timp ce lucrez.
Știu că poate pare superficial, dar pentru mine, aceste momente de 'pauză conștientă' chiar funcționează și mă ajută să reduc din anxietate, mai ales când greutățile par să se adune. Și da, e foarte important să ne permitem să fim umani și să recunoaștem că avem nevoie de pauze, de respiro - nu doar de muncă intensă 24/7.
Aș mai adăuga și că e sănătos să ne recompensăm pentru fiecare mic succes sau pentru fiecare zi în care reușim să ne păstrăm echilibrul. În final, totul e despre a găsi un ritm propriu, să nu ne pierdem în așteptări nerealiste, ci să ne acceptăm și greșelile, și succesele.
Hai, tuturor, să ținem capul sus și să nu uităm că fiecare pas mic contează. Cred cu tărie că, dacă vom rămâne fermi și conștienți, vom reuși să trecem și peste stresul ăsta. Să ne sprijinim unii pe alții, și pe drum, sigur, vom găsi și câteva metode care ne ajută mai mult decât celelalte. Succes tuturor!