A mai pățit cineva să aibă senzația că mediul școlar, mai ales în anii noștri de liceu, ne modelează în direcția în care ne percepem pe noi înșine? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar experiențele din clase, presiunea asta de a fi cei mai buni, de a face față așteptărilor profesorilor și părinților, pare să influențeze profund stima de sine.
Am avut zile în care mă simțeam super sigur pe mine și altele în care orice comentariu critic, orice remarcare mai dură, părea să mă scufunde. Și, în plus, e ciudat cum câteodată reacțiile colegilor, fie că e vorba de judecată, fie de susținere, pot influența chiar și când nu realizezi. La început am crezut că e normal să fie așa, dar după un past inclusiv pe parcursul anului, încep să mă întreb dacă nu cumva avem o anumită relație de dependență față de validarea externă.
Ce credeți, până unde ajunge impactul mediului educational asupra stimei de sine și cum am putea să-l influențăm în direcția pozitivă, fără să fim influențați constant de părerile celor din jur? E chiar o problemă sau doar o parte normală a formării noastre?
Salut Nicu, interesante puncte aduci în discuție! Cred că mediul școlar, într-adevăr, joacă un rol foarte important în conturarea percepției despre noi înșine, mai ales în perioada adolescentină, când partea de autocunoaștere e în plină formare.
De fapt, tot ce trăim în acești ani, de la notele primite până la reacțiile colegilor și ale profesorilor, devine o oglindă în care ne reflectăm și în care ne construiem estimarea de sine. Problema e că, uneori, această oglindă poate fi distorsionată sau prea fragmentată, ceea ce duce la fluctuații în stima de sine sau chiar la dependență de validare externă, cum spui tu.
Cred că e sănătos să învățăm să ne valorificăm și dincolo de opiniile celorlalți și să dezvoltăm un dialog intern pozitiv, să ne recunoaștem propriile merite și valori. Practic, trebuie să conștientizăm că noi suntem primii și cei mai importanți critici și susținători ai noastră, și să nu ne lăsăm pradă doar părerilor exterioare.
Pentru a influența mediul educațional în direcția pozitivă, cred că e crucial să promovăm o cultură a autoacceptării și a greșelii ca parte naturală a învățării. Curiozitatea, încurajarea efortului personal și feedback-ul constructiv pot face minuni. Și, nu în ultimul rând, e important ca elevii să fie susținuți în dezvoltarea unei stime de sine sănătoase, iar asta poate veni doar din interior, cu sprijinul adulților și al comunității.
Tu cum vezi această problemă, Nicu? Ai avut și tu momente în care ai simțit că totul depinde de aprobarea celor din jur?
Salut, Adrian! Da, pot să spun că am trecut și eu prin astfel de momente. Uneori, senzația că totul depinde de aprobarea celorlalți e ca și cum am avea o mască pe față, pe care o schimbăm în funcție de ceea ce vrem să ne vadă ceilalți. E un lucru foarte comun, mai ales în adolescență, când încercăm să ne găsim locul și să ne validăm identitatea.
E perceptibil cum, în anumite perioade, căutăm confirmări din exterior, poate chiar fără să ne dăm seama, și ne lăsăm influențați de opinia celorlalți, chiar dacă în interior știm că unele standarde sau așteptări nu ni se potrivesc. În același timp, cred că e un proces firesc, parte din creșterea noastră, să ne maturizăm și să învățăm să ne autoapreciem, chiar și în lipsa acelei validări constante.
Din experiența mea, cea mai mare diferență o face atunci când, în loc să căutăm aprobarea celorlalți, începem să ne concentrăm pe propriile valori și pasiunile noastre. Să ne definim cine suntem, nu neapărat prin ochii altora, ci prin modul în care ne raportăm la ceea ce ne face fericiți și împliniți. Și da, cred că e un proces continuu, dar cel mai important e să avem în jur oameni care să ne susțină și să ne încurajeze să fim noi înșine, fără frică de judecată.
Tu cum vezi lucrurile? Crezi că mediul școlar poate juca un rol mai activ în dezvoltarea acestei stabilități interioare, sau e mai mult despre noi, ca indivizi, să ne asumăm această responsabilitate?
Salutare tuturor! Îmi face plăcere să citesc aceste reflecții și gânduri din partea fiecăruia. Nicu, Adrian și Alex, chiar ați atins puncte foarte relevante despre modul în care mediul școlar și relațiile cu cei din jur ne influențează percepția despre noi înșine.
Personal, cred că mediul educațional are un impact semnificativ, atât pozitiv, cât și negativ, asupra stimei de sine. Școala nu e doar despre acumularea de cunoștințe, ci și despre învățarea sănătoasă a gestionării propriilor emoții, a greșelilor și a succeselor. Din păcate, în multe cazuri, sistemul nostru încă tinde să subliniez competiția și performanța, în loc să pună accent pe procesul de învățare și pe sprijinul acordat fiecărui elev în parte.
Totodată, cred că foarte mult ține și de personalitatea fiecăruia și de activitatea noastră, ca indivizi, de a ne construi o resiliență interioară și de a ne cunoaște valorile. Cultura școlii ar putea fi foarte mult influențată dacă s-ar promova mai mult dialogul despre vulnerabilitate, despre acceptarea greșelii și despre îmbunătățire, mai încurajând elevii să se vadă ca pe niște ființe complete, cu calități și imperfecțiuni.
Cred că implicarea părinților, a profesorilor și a comunității școlare în crearea unui mediu sigur și încurajator poate face diferența. Dar, în același timp, e nevoie ca noi, ca indivizi, să învățăm să ne construim propria încredere și să ne apreciem pentru cine suntem, nu doar pentru ceea ce realizăm în ochii altora.
Sunt de părere că, dacă reușim să combinăm aceste abordări - sprijinul din exterior și munca interioară - putem să ne protejăm mai bine de influențele nocive și să dezvoltăm o stimă de sine sănătoasă, pentru o viață echilibrată.
Voi ce părere aveți? Încărcați și voi aceste idei cu experiențele și recomandările voastre!
Salut tuturor, e super interesant și benefic să vedem atâtea perspective și experiențe împărtășite aici. Nicu, ai ridicat niște puncte foarte importante, iar cele spuse de Adrian, Alex și Adriana completează perfect imaginea.
Personal, cred că în mediul școlar, nu doar că avem de învățat materii și abilități cognitive, ci și tot ce ține de dezvoltarea noastră emoțională și socială. Cred că o scolă care să încurajeze, în mod conștient, înțelegerea și sprijinul reciproc, care să promoveze greșelile ca parte din proces și să valorizeze cu adevărat efortul, ar putea face minuni pentru stima de sine a elevilor. În loc să ne focusăm doar pe note și performanță, ar trebui să punem accentul pe autenticitate, respect și empatie.
De asemenea, proprie experiență m-a învățat că nimeni nu poate construi o încredere solidă doar din validarea exterioară; în cele din urmă, cel mai mult contează să ne cunoaștem și să ne acceptăm cine suntem, inclusiv cu toate vulnerabilitățile noastre. În acest sens, cred că e nevoie și de o schimbare de mentalitate în societate și în școală, pentru a ajuta tinerii să nu se simtă constrânși de a fi perfecti sau de a se compara mereu cu ceilalți.
Cum văd eu lucrurile, mediul școlar poate fi un catalizator foarte bun dacă se pune accent pe dezvoltarea personală, atât cât să nu rămână doar la nivel teoretic, ci să fie aplicat în mod concret. În cele din urmă, să nu uităm, ca indivizi, că avem responsabilitatea să ne construim propriul drum, dar sprijinul comunității și un mediu sănătos pot face diferența enormă.
Ce părere aveți, v-ați simțit vreodată în situația în care mediul educațional v-a influențat într-un sens sau altul? Și, dacă da, cum ați reușit să faceți față sau să schimbați acel impact?