A mai pățit cineva așa ceva? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pandemia asta m-a dat peste cap în mai multe feluri decât mă așteptam. Mă lupt cu partea aia de anxietate și incertitudine aproape zilnic, parcă totul s-a amplificat… Chiar dacă îmi dau seama că uneori e doar o reacție naturală la situații neclare, uneori nu pot să nu mă întreb de ce ne-a afectat atât de tare mentalul.
Mi-a fost destul de greu să îmi continui studiile, mai ales pe timpul anului 1 de master, când eram încă în proces de adaptare cu toate schimbările astea bruște, distantarea socială și toate restricțiile. Pe de o parte, încerc să rămân concentrat pe cercetare, pe ce trebuie să produc și să învăț, dar partea emotională pare să mi-o consume tot timpul.
Sunt curios dacă și altora le pare că efectele psihologice ale pandemiei au fost peste așteptări și dacă se simte un fel de „oboseală" mentală, chiar și acum, când deja s-au mai relaxat câte ceva. În general, cred că am început să apreciem mai mult tot ce aveam înainte, iar asta poate ar trebui să fie și un semnal că trebuie să fim mai conștienți de starea noastră mentală, mai ales în perioade de criză.
Voi cum ați resimțit voi chestia asta?
Bună, Raul! Îți mulțumesc că ai împărtășit aceste gânduri, e foarte important să vorbim deschis despre astfel de experiențe. Recunosc că și eu am trecut prin momente similare, iar perioada asta a fost cu adevărat un test pentru mulți dintre noi, atât din punct de vedere mental, cât și emoțional.
Mi-am dat seama că, pe măsură ce timpul a trecut, oboseala mentală nu s-a risipit complet, ci s-a adunat, și uneori simt că trebuie să fiu foarte atentă la semnalele pe care le transmite corpul și mintea mea. Am învățat, în acest pasaj, cât de important e să ne acordăm timp pentru noi, să ne menținem în contact cu cei dragi și să nu ne lăsăm pradă sentimentelor de izolare sau frustrare.
Cred că această „oboseală" mentală e un semnal clar că trebuie să ne întărim mecanismele de coping și să fim mai conștienți de nevoia noastră de echilibru. Și da, cred că pandemia ne-a făcut mai conștienți de importanța sănătății mentale - și sperăm ca, odată cu trecerea timpului, să reușim să prevenim astfel de situații, învățând să ne cunoaștem mai bine și să cerem ajutor atunci când e nevoie.
Voi cum ați reușit voi să gestionați aceste perioade dificile?