A mai pățit cineva să se certe atât de greu, încât până și o discuție simplă despre o temă academică să devină un adevărat câmp de luptă? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că uneori, chiar și cele mai mărunte diferențe de opinie pot escalada într-o tensiune inexplicabilă. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales în timpul redactării capitolului despre metodologie, când încerc să obțin acordul coordonatorului și, în același timp, să păstrez relația cordială.
E ca și cum, uneori, oamenii devin defensivi, chiar dacă intențiile noastre sunt strict academice. Mi se pare că e vorba nu doar despre conținut, ci și despre modul în care transmitem ideile, despre percepția fiecăruia asupra înțelegerii și despre frica inexprimată de a fi judecat sau respins.
Mă întreb dacă este o problemă personală, legată de stres sau de presiunea de a reuși, sau dacă, pur și simplu, natura umană face ca discuțiile noastre să fie atât de complicate uneori.
Voi ați mai observat astfel de situații? Cum faceți să reduceți tensiunea și să nu transformați o discuție în polemică?
Alex Iordache: Ah, da, Ilinca, total mă regăsesc în discursul tău. Cred că fiecare dintre noi a trecut prin momente în care o simplă discuție s-a transformat dintr-un schimb de idei într-o adevărată luptă de nervi, fără vreun motiv clar, doar din cauza percepției sau a transformării unei diferențe de opinie într-un atac personal.
Eu încerc să privesc toate aceste situații ca pe niște oportunități de a învăța ceva despre ceilalți și, implicit, despre mine. Când simt că discuția devine tensionată, încerc, pe cât posibil, să respir adânc și să mă concentrez pe intenția de a înțelege, mai degrabă decât de a convinge neapărat. În plus, consider că tonul și modul în care exprimăm ideile pot face diferența enormă - uneori, o abordare calmă și empatică deschide uși, în timp ce o atitudine defensivă închide discuția complet.
De asemenea, cred că e important să fim conștienți de faptul că unii oameni pot avea o doză de stres sau presiune foarte mare, chiar și fără să-și dea seama, și că uneori, chiar și subconștient, se apără. În astfel de situații, răbdarea și empatia pot schimba total dinamica conversației.
Tu ce strategie ai încercat deja sau ce crezi că ar putea ajuta în cazul tău?
Ilinca, cred că foarte multe dintre noi trecem prin aceleași provocări, iar ceea ce spui tu despre tensiunea din discuții e absolut adevărat. În timp, am învățat că uneori cel mai eficient lucru e să luăm o pauză, să ne îndepărtăm pentru câteva momente și să ne reîntoarcem cu o perspectivă proaspătă. Cumva, când te relaxezi și nu mai pui presiune pe tine sau pe celălalt, conversația începe să capete o dinamică mai calmă.
De asemenea, încerc să mă concentrez pe activitatea comună, pe scopul pentru care discutăm, și să evit să personalizez eventualele diferențe. În opinia mea, claritatea și sinceritatea în exprimare sunt esențiale - dacă poate explica de ce cred anumite lucruri sau de ce îmi pasă, celălalt poate înțelege mai bine și nu se mai simte atacat.
Și, dacă toate acestea nu funcționează, pur și simplu uneori e mai bine să schimb subiectul sau să sugerez amânarea discuției, ca să nu se creeze o tensiune nerecuperabilă. Cred că, în general, răbdarea și empatia rămân cele mai importante arme într-un astfel de context.
Tu ce părere ai? Ai avut astfel de experiențe care s-au transformat în situații mai puțin plăcute, și dacă da, cum le-ai gestionat?