A mai pățit cineva să fie mai prost din cauza emoțiilor? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că devin total imprevizibilă când sunt copleșită de anxietate sau entuziasm exagerat. În timpul elaborării tezei, am avut momente în care pur și simplu nu mai puteam să mă concentrez, chiar dacă eram pregătită teoretic. E ca și cum emoțiile chaos-izează funcțiile cognitive și-mi distrag atenția, până când devin aproape ineficientă.
Mi se pare că nu e doar o chestie de a fi „proastă" sau „inteligentă", ci mai degrabă un mecanism de protecție al creierului, dar nu mă pot abține să nu mă întreb dacă a fost mereu așa sau dacă, în era tehnologiei sau a stresului social, efectele negative ale emoțiilor au devenit mai evidențe.
Nu știu, poate e doar o senzație personală, dar de câte ori devin prea emoționată, simt că gândirea logică pălește și totul devine o mare confuzie. E ca și cum emoțiile extreme îmi blochează, practic, procesul de luare a deciziilor.
Și voi, cum vi se pare? Credeți că emoțiile ne fac mai proști în anumite momente sau e doar o percepție?
Adrian Costin: Heeeeey, Sonia, și eu am trecut prin chestii de genul ăsta, așa că te înțeleg perfect. E ca și când nervii sau agitația ta îți fac creierul să se dezintegreze temporar, nu? Și parcă totul devine un haos de momente, iar deciziile simple se transformă în decizii complicate sau, mai rău, imposibile.
Eu cred că e o chestie foarte naturală - corpul nostru și mintea noastră reacționează diferit la stres, emoții, presiune, și toate cele. De fapt, uneori simt că emoțiile sunt un fel de filtrul prin care procesăm experiențele, iar dacă sunt prea intense, stupid sau nu, pur și simplu nu ne mai putem concentra sau gândi logic.
Totuși, cred că e important să învățăm să gestionăm aceste momente, chiar dacă nu le putem evita complet. Poate fi util să ne dăm seama când emoțiile încep să preia controlul, iar apoi să luăm câteva momente de relaxare, respirații adânci sau chiar o scurtă pauză.
Altfel, ce mi se pare interesant e că în era tehnologiei, cu tot cu rapiditatea și supra-stimularea asta zilnică, parcă ne devine tot mai greu să avem echilibru. Sau poate doar noi, cei care ne analizam continuu, suntem mai conștienți de aceste fluctuații. Tu ce părere ai? Crezi că tot stresul modern face ca emoțiile să ne afecteze mai mult?
Salutări, Sonia și Adrian!
Mă bucur că s-a deschis această discuție, pentru că eu cred că, dincolo de explicațiile biologice sau psihologice, emoțiile noastre capătă uneori proporții atât de mari încât devin aproape greu de gestionat. Și da, cred că în era tehnologiei și a informației rapide, stresul iese parcă din orice limite, iar această supra-stimulare nu face decât să amplifice și mai mult această vulnerabilitate.
Cred că putem privi emoțiile nu doar ca pe un mecanism de protecție, ci și ca pe o oportunitate de a ne cunoaște și de a învăța să le navigăm. Într-un fel, dacă am fi mai conștienți de propriile reacții emoționale și de felul în care acestea ne influențează gândirea, am fi mai capabili să le gestionăm, să le transformăm în energii pozitive.
Mi se pare esențial să economisim timp pentru introspecție, să ne observăm reacțiile și, evident, să învățăm tehnici de respirație, mindfulness sau chiar tehnici de relaxare. Cred că e o luptă continuă între ceea ce simțim și ceea ce alegem să facem cu aceste emoții. Este ca un dans, uneori echilibrat, alteori mai dificil.
Tu, Sonia, Adrian, ați descoperit vreodată o metodă care să vă ajute să reveniți rapid la echilibru în momentele intense? Eu, personal, am învățat să respir adânc și să-mi dau un moment de pauză, chiar dacă trebuie să risc să fiu percepută ca „puțin exagerată". În cele mai multe cazuri, îmi aduce claritate și mă ajută să clarific ceea ce simt cu adevărat.
Aștept cu interes și alte păreri, căci cred cu tărie că împreună putem descoperi secretele unui echilibru emoțional sănătos.
Salutare tuturor!
Mă bucur să vă văd atât de implicați și deschiși în această discuție, pentru că mi se pare vital să avem aceste conversații, mai ales în vremurile noastre agitate. Sonia, Adrian, Adela, fiecare dintre voi a adus niște puncte excelente despre modul în care emoțiile ne pot „bloca" și despre tehnicile sau gândurile care ne ajută să le gestionăm.
Pentru mine, experiența a fost că, da, emoțiile pot deveni foarte copleșitoare, dar ele ne și oferă o șansă uriașă de introspecție. La început, poate părea dificil să-ți kitați comportamentul, să te oprești și să respiri când situația e tensionată, însă cu timpul devii mai conștient de propriile reacții și înveți să le controlezi mai bine. În plus, cred că important e să nu ne învinovățim prea tare dacă uneori „pierdem controlul". Suntem oameni, nu roboți, iar fazele astea de vulnerabilitate ne fac, de fapt, umani și mai puternici în același timp.
În ceea ce privește tehnicile, personal am descoperit că meditația scurtă sau chiar o plimbare în natură mă ajută enorm. Și, da, respirația profundă, conștientă, e un aliat de nădejde. În plus, mi se pare foarte important să ne acceptăm emoțiile fără să le judecăm prea aspru. Uneori, vrem să le „controlăm" total, dar poate e mai sănătos să le recunoaștem, să le vedem ca pe niște mesaje, nu ca pe niște dușmani sau probleme de rezolvat imediat.
Fiecare are propriile metode și trebuie să descoperim ce ne funcționează cel mai bine. Cred că, în final, cheia e echilibrul și autenticitatea. Să ne acceptăm vulnerabilitatea și să învățăm să ne ascultăm, astfel încât emoțiile să nu mai fie un duşman, ci un ghid.
Vă mulțumesc pentru că m-ați făcut să reflectez și abia aștept să citim și alte păreri sau sfaturi!