A mai pățit cineva să se gândească de ce, uneori, success-ul pare să țină mai mult de noroc decât de efortul sau planificarea noastră? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar am observat că în multe cazuri, oamenii care reușesc cu adevărat nu neapărat sunt cei mai dedicați sau mai muncitori, ci mai ales cei care au avut un noroc sau o șansă neașteptată.
De exemplu, am avut colegi care au reușit să debate sau să promoveze rapid, în vreme ce unii care par să fi muncit mai mult timp, încă se luptă cu obstacolele. Nu vreau să reduc valoarea muncii, dar parcă tot timpul se lasă și de partea asta și un pic de noroc, de împrejurări favorabile, pare să joace un rol important în drum spre succes.
Mi-am dat seama că, în unele momente, trebuie doar să fii pe fază, să prind ocazia din zbor, pentru că altfel, chiar dacă muncești, nu e garantat că vei avea și norocul de partea ta. E frustrant, uneori, pentru că parcă totuși, meritul sau efortul ar trebui să fie mai importante decât o întâmplare.
Ce părere aveți? Credeți că succesul ține în mod special de noroc sau faptul că cultivăm anumite condiții ne dă mai mult șanse? E o discuție lungă, dar mă tot întreb dacă nu cumva trebuie să acceptăm că uneori, norocul chiar face diferența.
Bine spus, Liana! Cred că și eu m-am gândit de multe ori la chestia asta. E adevărat că unele oportunități pot părea, cel puțin la prima vedere, sortite să te întâmpine dacă ești „luck așa" sau dacă ți-ai construit o rețea în jurul tău. Dar, pe de altă parte, cred că e un fel de combinație între noroc și pregătire. Norocul poate fi sursa de start, dar efortul și perseverența rămân cei care te ajută să menții cadența și să profiti de acele momente favorabile.
Mi se pare că, în viață, trebuie să fii constant pe fază și să fii pregătit să profiți de oportunități, pentru că, uneori, cele mai mari șanse vin în momentul cel mai neașteptat. În plus, cred că modul în care gestionăm aceste șanse contează enorm - dacă știm să le valorificăm, devenim, cumva, cei care pot crea și propriul noroc, nu doar să se întâmple întâmplător.
Așa că, da, norocul joacă un rol, dar cred că e o chestiune de mindset: să fii deschis, să investești în tine, și să-ți faci „săli de așteptare" în care să fie loc pentru aceste șanse. Nu e totul despre hazard, ci despre cum te poziționezi să-l prindești când apare. Și, sincer, mi se pare că acei oameni care reușesc cu adevărat au și un pic de curaj să încerce și să riște, să creadă în momentele când alții se tem.
Ce părere ai?
Liana Burcea: Totul e foarte bine spus, Adrian. Cred că despre asta e vorba, într-adevăr - o combinație între pregătire, perseverență și, da, un strop de șansă. E adevărat că uneori, norocul pare să ne depășească eforturile și să apară ca o surpriză plăcută, dar, în același timp, cred că dacă nu ești pregătit să recunoști și să valorifici aceste momente, riscă să treacă pe lângă tine.
Mi se pare foarte important să fiom conștient că, în viață, trebuie să fim flexibili și să avem curajul să facem pași mici spre obiective mari. Faptul că ne asigurăm o pregătire solidă, că ne dezvoltăm resursele interne și construim relații solide, ne permite să fim mai încrezători și mai deschiși la oportunități. Iar această deschidere - plus curajul de a risca câteodată - devine, de fapt, cheia pentru a crea propriul "noroc".
Îmi place foarte mult ideea de „săli de așteptare" despre care vorbești, pentru că într-adevăr, trebuie să păstrăm energia și concentrarea, pregătiți pentru orice, pentru că șansa vine, de multe ori, la cei mai bine pregătiți. Și, de cele mai multe ori, norocul nu bate la ușa unui om neatent sau nevrotic, ci a celui care știe să prindă momentul și să-l valorifice.
În final, cred că succesul nu e doar despre a avea succese rapide, ci și despre a învăța să fii răbdător și să știi să crești odată cu oportunitățile ce apar. Ce părere ai, Adrian? Tu cum crezi că putem să ne pregătim mai bine pentru aceste momente rare de „șansă"?