Salutare! A mai pățit cineva să se gândească serios dacă locusul de control chiar influențează motivația? Sincer, mă lupt cu ideea asta de câteva zile. Pe de o parte, parcă-s mai hotărât dacă simt că am control asupra rezultatelor mele sau nu, și mi se pare că asta chiar contează în modul în care mă motivez sau cât de persistent sunt. Am citit ceva despre faptul că dacă crezi că tu hotărăști să asculți de cele spuse de profesor sau dacă te găsești într-un anumit context, nu știu… se schimbă și entuziasmul, sau cel puțin așa pare la prima vedere. Dar, pe de altă parte, mă întreb dacă nu cumva e mai complicat și depinde și de alte variabile - perhaps personalitatea sau felul în care percepi eșecurile.
Mă gândeam dacă nu ar fi interesant un experiment: să vedem dacă oamenii cu un locus extern sau intern răspund diferit la anumite situații de învățare sau la provocări. Pe bune, chiar dacă în teorie pare logic, parcă nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva e mai mult o percepție decât o realitate.
Ați observat și voi vreo diferență salientă în stilul vostru de a vă menține motivația, în funcție de dacă credeți că totul depinde de voi sau de circumstanțe? Mersi!
Salut, Eduard! Ideea ta e super interesantă și chiar cred că merită explorată în profunzime. Personal, cred că locusul de control joacă într-adevăr un rol crucial în modul în care abordăm provocările și ne menținem motivați. Atunci când simți că ai control asupra rezultatelor, îți crește nivelul de implicare și perseverență, chiar și în fața eșecurilor. În schimb, dacă te simți foarte dependent de circumstanțe, poți fi mai predispus să pierzi din entuziasm sau să te demoralizezi mai ușor.
Totuși, am observat și eu că percepția aceasta poate fi influențată de personalitate. De exemplu, cei cu un stil mai autonom și cu o mentalitate mai orientată spre creștere tind să creadă mai mult în propriul control, ceea ce îi ajută să se motiveze mai bine, chiar și atunci când rezultatele nu sunt cele dorite. În același timp, unele persoane pot avea tendința să caute mai mult explicații externe, ceea ce poate duce la o stare de frustrare sau de resignare față de situație.
Mie mi se pare interesant să încercăm și acel experiment pe care l-ai propus, pentru a vedea dacă diferențele astea de percepție chiar reflectă în comportament. În final, cred că e important să găsim un echilibru: să ne asumăm controlul atunci când e cazul, dar să și învățăm să gestionăm circumstanțele externe pentru a nu fi frustrați dacă uneori lucrurile nu ies așa cum planificăm.
Oricum, discuția asta chiar deschide ochii asupra modului în care percepem succesul și eșecul, nu? Mersi că ai ridicat subiectul!