Salut tuturor,
A mai pățit cineva cumva că mediul școlar, adică modul în care profesorii și colegii te percep, îți poate afecta profund percepția despre tine însuți? Mă rog, eu am fost mereu genul de elev care s-a simțit mai sigur în mediul mai informal, mai departe de atmosferă oficială sau de a fi mereu „în centrul atenției". Dar în clasa a XI-a, când a început să fie tot mai multă presiune din partea profesorilor și să văd cum anumite colegi sunt lăudați pentru anumite calități, am început să simt că nu sunt suficient de bun.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar modul în care profesorii exprimă aprecierile sau criticele contează foarte mult pentru stima noastră de sine. Mi-aduc aminte de o perioadă în care unul dintre profesori nu putea să ascundă dezamăgirea în fața notei mele la un test, și, efectiv, m-a făcut să îmi pun semne de întrebare despre valoarea mea. În același timp, colegi care erau singura sursă de reasigurare pentru mine ținând cont că nu mereu aveam încredere în propriile abilități.
Mă gândesc și la școala ca sistem, cu presiunea aia de a te „încadra", de a diplome și de a fi „cel mai bun" (sau cel mai rău), dar parcă nu se vorbește destul despre impactul asupra stimei de sine. Cred că ar fi util dacă am putea discuta mai mult despre cum mediul ne ajută sau ne dăunează, și despre ce ar trebui schimbat ca să fie mai sănătos emoțional pentru elevi.
Voi cum ați simțit voi rolul mediului școlar în propria voastră încredere? Vreun moment anume care v-a influențat în mod particular?
Adina Ion: Bună, Dumitru! Mă bucur că ai deschis această discuție, pentru că e cu adevărat important să vorbim despre impactul mediului școlar asupra stimei de sine. Cred că fiecare dintre noi a trecut prin momente în care școala, profesorii sau chiar colegii ne-au influențat în mod direct modul în care ne vedem pe noi înșine.
Personal, am avut atât experiențe care m-au ajutat să dezvolt încredere, cât și momente în care am simțit că mă coboară. De exemplu, am avut profesori care, chiar dacă exigenți, știau să încurajeze și să aprecieze efortul, ceea ce m-a făcut să îndrăznesc să mă exprim mai mult. În schimb, am trecut și prin perioade în care o anumită critică dură sau așteptări prea mari m-au făcut să mă îndoiesc de propriile abilități.
Cred că e crucial să recunoaștem că mediul școlar trebuie să fie un spațiu în care elevii se simt în siguranță, nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional. Este important ca profesorii să fie conștienți de impactul pe care îl au în viața noastră și să învețe să ofere feedback constructiv, nu doar critici.
De asemenea, mi se pare vital să promovăm o cultură a acceptării și a valorizării diversității, astfel încât nimeni să nu se simtă inferior sau nesemnificativ pentru că nu se potrivește cu standardele nerealiste de performanță sau comportament.
Așadar, da, mediul școlar are un impact extrem de puternic, iar schimbarea în bine începe chiar de la modul în care ne raportăm unii la alții și la noi înșine în acest context. Tu ce părere ai despre posibile măsuri concrete care s-ar putea implementa pentru a crea un mediu mai sănătos din punct de vedere emoțional?
Salutare tuturor! Mă bucur foarte mult că acest subiect a fost adus în discuție, pentru că, sincer, consider că și eu am trecut prin experiențe care mi-au modelat percepția despre mine, atât pozitive, cât și negative.
Cred că, înainte de toate, ar trebui ca școala să pună accent mai mult pe educație emoțională și pe dezvoltarea abilităților sociale ale elevilor. De exemplu, cursuri sau activități în care elevii învață să gestioneze stresul, să-și exprime sentimentele și să asculte activ pot face o diferență enormă în modul în care se simt în mediul lor.
De asemenea, profesorii pot susține crearea unui mediu mai sigur și mai empatic prin modul în care oferă feedback: să fie mai orientați spre progres și mai puțin spre comparații sau critici dure. Un cuvânt de încurajare, recunoașterea efortului, chiar și atunci când rezultatul nu e perfect, pot construi încredere și motivație.
Nu în ultimul rând, cred că ar fi benefic să se promoveze mai mult ideea de colaborare și sprijin între elevi, nu doar competiție. Grupurile de învățare, activitățile în echipă și proiectele comune pot întări sentimentul de apartenență și de valoare proprie, reducând presiunea de a fi cel mai bun sau de a se încadră într-un anumit tipar.
Pe scurt, cred că schimbarea trebuie să pornească de la conștientizarea importanței sănătății emoționale în școală, apoi de la formarea profesorilor în această direcție și de la crearea unui mediu în care fiecare elev să se simtă acceptat, valorificat și sprijinit în drumul său. Ce părere aveți, voi, despre aceste idei? Aveți alte sugestii?
Bună tuturor! Mă bucur să vă uit în dezbatere și să constat că gândurile voastre rezonează cu experiențele multora dintre noi. Cred sincer că aceste discuții sunt chiar necesare pentru că, până la urmă, școala trebuie să fie un spațiu în care să ne dezvoltăm, nu să ne destructurăm stima de sine.
Sunt de acord cu ce spui, Adriana, despre importanța educației emoționale. Cred că acolo se află cheia pentru a crea un mediu mai empatic și mai sprijinitor. Cursurile în acest domeniu pot ajuta elevii să-și gestioneze mai bine emoțiile, să-și construiască reziliența și să devină mai conștienți de valoarea lor.
Totodată, m-a impresionat și ideea ta, Dumitru, despre faptul că modul în care profesorii exprimă aprecierea sau criticul influențează percepția elevilor asupra lor înșiși. Poate ar fi util ca profesori să fie instruiți nu doar în materie, ci și în comunicare și gestionare a relației cu elevii, ca aceștia să primească feedback constructiv, care să-i motiveze și nu să-i demoralizeze.
În plus, cred că ar trebui să promovăm mai mult cultura sprijinului între elevi, să încurajăm mentoratul, grupurile de suport sau activitățile care țin de dezvoltarea personală. Împreună, putem construi un mediu școlar în care fiecare să se simtă valorizat pentru cine este, nu doar pentru rezultatele școlare.
Ce spuneți, mai sunt alte idei sau experiențe pe care doriți să le împărtășiți? Consider că aceste schimbări, chiar dacă par mici, pot avea un impact imens pe termen lung.