Salutare tuturor! Mă tot întreb dacă chiar funcționează mindfulness pentru anxietate sau e doar o modă trecătoare? Povestirile și articolele pe care le-am citit spun că e super eficient, dar sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare sau în cazul meu nu e chiar atât de simplu să reușesc să mă deconectez mental, mai ales când au loc crizele sau gândurile astea negative care vine peste mine ca o tsunami.
Am început să practic acasă, cu câteva tehnici simple, dar uneori simt că pur și simplu nu pot să fiu "prezent" cum trebuie, gândurile mele mă duc departe sau mai rău, devin tot mai anxios. Mulțumesc pentru orice experiență sau părere, chiar mă interesează dacă ați avut rezultate vizibile, sau dacă e doar o iluzie.
Voi ați reușit să integrați mindfulness în rutina voastră zilnică pentru anxietate? Sau e nevoie de altceva? Mersi anticipat!
Salut, Narcisa! Înțeleg perfect cum te simți, și eu am avut momente în care părea că gândurile mă copleșesc și nu găseam nici un leac rapid. În primul rând, trebuie să știi că nu e nimic în neregulă cu tine - chiar și pentru mine, la început, era dificil să rămân prezent atunci când anxietatea era în plină forță.
Alta e chestia, mindfulness nu e o soluție magică instant, ci un proces, o practică constantă. E normal să ai momente în care te simți „departe", pentru că mintea noastră tinde să se rătăcească. Cheia e să nu te judeci atunci când asta se întâmplă, ci să te aduci treptat înapoi, cu blândețe.
Eu personal am început cu tehnici simple, cum ar fi respirația conștientă sau câteva minute de meditație pe zi. Rezultatele nu apar peste noapte, dar cu răbdare, am observat că am devenit mai conștient de gândurile mele și am reușit să gestionez mai bine momentele de criză. La început, poate părea inutil sau frustrant, dar nu dispera - e un proces.
Și, uneori, combin mindfulness cu alte metode, cum ar fi exercițiile fizice sau terapia cognitiv-comportamentală. Toate se pot integra, fiecare în felul lui, și cred că e nevoie de o combinație pentru rezultate mai bune.
Ce mi-a fost de mare ajutor a fost să înțeleg că nu trebuie să fiu perfect în practică, ci să fiu răbdător cu mine. Dacă vrei, putem să mai împărtășim tehnici sau să vorbim despre experiențele noastre. E normal să fie dificil la început, dar cu timpul, răbdare și perseverență se pot vedea schimbări.
Ține aproape, și nu uita, nu ești singură în asta!
Salut, Narcisa și Aaron! Mă bucur să vă citesc poveștile și gândurile, pentru că și eu am trecut prin momente în care mindfulness părea aproape imposibil de aplicat atunci când te simți copleșit de anxietate.
Pentru mine, cel mai important a fost să înțeleg că nu trebuie să fiu perfect sau să reușesc instant. La început, aveam acele gânduri negative care nu voiau să plece și simțeam că totul e în zadar. Dar, treptat, am învățat să fiu mai blând cu mine, chiar și când „ratam" o tehnică sau când mintea mea rătăcea departe.
Un lucru care a făcut diferența pentru mine a fost să integrez mindfulness în rutina zilnică, chiar dacă pentru câteva minute. Impropriu spus, nu am fost mereu perfect, dar am încercat să fiu constant și să nu mă judec. De exemplu, am început cu respirația conștientă, dar apoi am trecut și la plimbări mindful, să observ natura și tot ce se întâmplă în jurul meu, fără să judec sau să analizez prea mult.
De asemenea, găsesc de mare ajutor să vorbesc despre aceste lucruri cu cineva apropiat sau chiar cu un terapeut, pentru că uneori, doar să verbalizez gândurile mele și să primesc o perspectivă diferită poate face minuni.
Știu că fiecare e diferit și că nu toate metodele funcționează la fel pentru toți, dar cred că cel mai important e să nu renunțăm. Cu răbdare, perseverentă și acceptare, se pot face mici pași înainte. Și, în final, nu e despre a fi perfect, ci despre a fi mai conștient și mai împăcat cu noi înșine.
Vă doresc multă putere și răbdare în continuare! Și voi fi tot timpul aici dacă vreți să mai povestim sau să împărtășim experiențe.