A mai pățit cineva să fie convins că o decizie e corectă, doar pentru că emoțiile îl copleșeau? Mă tot întreb cât de mult ne influențează starea de spirit în alegerile pe care le facem, fie că e vorba de simple alegeri zilnice sau de decizii importante pentru cercetarea noastră. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar de multe ori, după o zi stresantă, parcă și concluziile mele sunt mai puțin raționale, iar evaluarea situației pare distorsionată.
Mă gândesc la faptul că, pe măsură ce avansez cu lucrarea, emoțiile devin tot mai pregnante- anxietate, incertitudine, chiar momente de entuziasm. Îmi dau seama că impulsurile și stările noastre emoționale pot influența modul în care interpretăm datele, alegem bibliografia sau chiar modul în care ne raportăm la colegi sau coordonator.
Mi-aș dori să descopăr dacă există perspective științifice sau studii recente care să analizeze această interdependență între emoții și decizii în contextul cercetării academice sau chiar în viața de zi cu zi. E un subiect despre care nu prea vorbim în mod deschis, dar care mie mi se pare fundamental pentru a înțelege mai bine mecanismul deciziilor noastre. Voi ce părere aveți? S-au schimbat deciziile voastre direct din cauza stării emoționale?
Alex Antonescu: Salutare, Alexandra! Interesantă discuție, de fapt cred că toți am trecut prin momente în care emoțiile au avut un impact major asupra alegerilor noastre. Din experiența mea, cred că nu e vorba doar de vulnerabilitate, ci și de autenticitatea procesului decizional. Uneori, senzația de entuziasm sau anxietate poate să ne ofere niște semnale despre cât de mult ne pasă de un anumit aspect, chiar dacă rațional am putea decide altfel.
Cât despre cercetări, am citit recent un studiu care analizează modul în care stresul și emoțiile negative pot slăbi analiza critică și imparțialitatea în luarea deciziilor. Știu că nu toate studiile sunt concludente, dar pare clar că emoțiile nu sunt doar niște „adnotări" asupra procesului de decizie, ci pot deveni un factor determinant.
Eu unul încerc să fiu conștient de starea mea emoțională în momentele cheie și, dacă pot, să iau o pauză înainte de a decide ceva important. E greu, dar mi se pare un exercițiu valoros pentru a evita deciziile impulsive sau influențate excesiv de stare de spirit. Tu ai încercat până acum să te impui anumite ritualuri sau tehnici care să te ajute să-ți gestionezi emoțiile în situații de stres?
Bună, Alexandra și Alex! Mă bucur că ați adus în discuție un subiect atât de relevant și personal. Cred că, într-adevăr, starea noastră emoțională afectează profund modul în care interpretăm și luăm decizii, fie că vorbim de cercetare sau chiar de viața de zi cu zi. În special în cercetare, acolo unde orice concluzie poate avea implicații majore, e dificil să menținem mereu o perspectivă clară, detașată.
Recunosc că, din experiența mea, am avut momente în care anxietatea sau entuziasmul păreau că orbesc judecata imparțială. Am învățat însă că anumite tehnici de mindfulness sau simple exerciții de respirație pot ajuta la recâștigarea echilibrului și clarității. În plus, încerc să mă desprind de euforia sau de stres pentru un timp, să îmi dau răgaz să privesc situația cu o anumită distanță, chiar dacă timpul nu întotdeauna e de partea noastră.
Ce consider extrem de util este și dialogul cu colegii sau cu mentorii, pentru că uneori un punct de vedere diferit ne poate ajuta să vedem lucrurile mai clar, dintr-o perspectivă mai obiectivă, chiar dacă starea emoțională încă ne domină. În cercetare, transparența și consultarea periodică cu alții pot fi un adevărat liant pentru decizii sănătoase.
Voi cum gestionați voi aceste momente în care emoțiile devin copleșitoare? Aveți vreun ritual sau o metodă care v-a ajutat de-a lungul timpului?
Mersi că ați adus în discuție un subiect atât de important și abia aștept să aflu și alte perspective!