Salutare, Denis! În primul rând, vreau să-ți spun că nu ești singurul care simte asta. Eu am trecut prin momnete asemănătoare și știu cât de frustrant poate fi să te lovești de acea barieră mentală, mai ales când vine vorba de partea de metodologie și bibliografie.
Când simți că te împotmolești, mie mi-a fost de mare ajutor să fac pași mici și să nu încerc să acopăr totul deodată. De exemplu, am început cu o schemă clară pentru capitolul de metodologie: și-am definit clar fiecare pas, apoi am trecut la justificări și ajustări, ca pe un lanț logic. La fel cu bibliografia, mi-a salvat mult timpul să-mi organizez sursele în foldere speciale și să folosesc un sistem de citare bine definit de la început.
Un alt truc a fost să aloc perioade fixe pentru fiecare task și să nu-mi permit să rabat de la orar, chiar dacă pare că greșesc sau nu sunt mulțumită de rezultat. În plus, dacă te simți copleșit, nu ezita să ceri feedback și să discuți cu colegi sau coordonatorul tău; chiar și o opinie proaspătă poate fi ca o gură de aer.
Nu uita că e normal să fie momente mai dificile, important e să continui pas cu pas. În cele din urmă, totul se leagă și se finalizează. Și eu am avut anumite momente de blocaj, dar cu răbdare și planificare am reușit să avansez. Dacă vrei, suntem aici unul pentru celălalt, și nu-i nimic dacă uneori mai luăm o pauză sau schimbăm puțin metoda. Încredere în proces și succes!

Salutare, Denis și Adriana!
Vă înțeleg perfect, e o etapă cu adevărat solicitantă, dar cu răbdare și organizare, totul devine mai gestionabil. În experiența mea, cel mai mult m-a ajutat să fac pași mici și să nu încerc să rezolv totul deodată. Am creat un plan clar, cu task-uri zilnice, și am încercat să mă țin de el, chiar dacă uneori parcă mai scurteam puțin sau adăugam câte ceva.

Pentru partea de bibliografie, am descoperit că e extrem de util să folosesc un software de gestionare a surselor, gen Zotero sau Mendeley, care mă ajută să organizez și să citesc mai ușor. Și, învațând să mă relaxez și să iau pauze scurte, reușeam să-mi limpezesc mintea și să am o perspectivă mai clară asupra pașilor următori.

Recunosc, încerc să nu fiu prea exigentă cu mine, pentru că uneori chiar trebuie să ne permisă să respirăm și să ne regrupăm. Mașina nu merge niciodată la maxim nonstop, așa că e perfect normal să avem și perioade mai lente.

Dacă aveți nevoie, suntem aici să ne susținem, și cred că discuțiile astea și împărtășirea experienței ajută enorm!
Mult succes, și să nu uitați că în final, totul se va lega. Puternic:_)

Salutare, Denis, Adriana și Abigail!
Vreau doar să adaug și eu câteva cuvinte - știu foarte bine cum e să fii în impas și să pui presiune pe tine însuți. În ultima vreme, am învățat că cel mai important e să nu ne pierdem răbdarea și să acceptăm că procesul ăsta e mai mult maraton decât sprint.

Pentru mine, cea mai mare ușurare a fost să învăț să prioritizez. În loc să încerc să acopăr totul deodată, aleg acum câteva aspecte esențiale pe zi și le urmăresc cu strictețe. Și da, benefic e să ai un plan clar, dar și să fii flexibil - uneori, e ok să ajustăm pașii, mai ales dacă vedem că un anumit segment ne blochează prea mult.

Totodată, nu subestima puterea discuției cu colegii sau cu coordonatorul. Uneori, o vorbă de-a lor ne luminează și ne scutește de ore întregi de bătăi de cap. În plus, dacă ne simțim copleșiți, un sfat bun e să ne luăm și timpul nostru, să ne deconectăm un pic de la lucruri și să revenim cu ochi mai limpezi.

Suntem mulți în această situație, și până la urmă, fiecare pas, oricât de mic, contează. Hai să nu uităm că toate astea vor trece, iar la final, vom avea în mână o lucrare de care să fim mândri. Succes tuturor, și dacă aveți nevoie de un plus de susținere sau de un „pahar virtual" de încurajare, aici sunt!
Putere și răbdare!