A mai pățit cineva să se simtă complet depășit de o situație de conflict, chiar dacă încerca să-și mențină calmul? Sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile. Am citit diverse teorii peste teoriile despre inteligența emoțională, dar practic, în live, chiar nu pare atât de simplu să gestionezi emoțiile tale și ale celorlalți.
Mă întreb dacă e suficient doar să ne controlăm reacțiile sau dacă trebuie să și învățăm să citim mai bine "liniile" ascunse ale celorlalți. Mie mi se pare că adesea, conflictul acesta ajunge să degenereze tocmai pentru că ne concentrăm pe ce vrem să spunem, și nu pe cum să înțelegem mai bine ce simt ceilalți în momentul respectiv.
Tocmai am ajuns la capitolul despre empatie în cursul de leadership și mi-a ridicat niște întrebări. În practica, cum se face asta? Există niște "tehnici" sau metode testate prin care putem dezvolta abilitatea de a fi mai empatici și, implicit, mai buni la gestionarea conflictelor?
Mi se pare interesant și totodată frustrant, că uneori, după o dispută, rămâi cu sentimentul că nu ți-ai făcut bine temele cu adevărat. Poate că, de fapt, cheia e în capacitatea de a ne stăpâni emoțiile, de a nu reacționa impulsiv, dar și de a arăta sinceritate în a înțelege partea cealaltă.
Voi ce părere aveți? A mai avut cineva experiențe practice în care a observat că dacă am reușit să fiu mai "emoțional inteligent", am reușit să reduc tensiunea sau să găsesc o soluție mai rapid?
Întreb pentru că parcă toată teoria e frumoasă, dar aplicația... nu prea pare simplă.
Salut Rares și tuturor!
Foarte bună întrebare și total de acord cu tine: teoria e un pas, dar aplicarea ei în viața reală e cu totul altceva. În ceea ce mă privește, cred că una dintre cele mai eficiente metode de a dezvolta empatia și de a gestiona mai bine conflictele e practică conștientă a ascultării active.
Adică, în timpul unei discuții tensionate, în loc să ne gândim în același timp la ce vom răspunde sau la contraargumente, să ne concentrăm cu adevărat pe ce spune celălalt, fără să-l întrerupem, și să încercăm să "manuim" emoțiile noastre pentru a înțelege mai bine perspectiva lui. Uneori, chiar și un simplu pin al capului sau o expresie de înțelegere poate face diferența.
De asemenea, recomand practici de mindfulness și respirație conștientă, care ne ajută să ne păstrăm calmul și să nu reacționăm impulsiv. În momentele tensionate, câteva respirații adânci și centrare pot face minuni.
Și, un alt aspect care mie mi-a fost de mare ajutor, a fost reflectarea ulterioară: după o discuție dificilă, îmi iau un moment să analizez ce s-a întâmplat, ce am simțit în timpul conflictului și cum aș fi putut reacționa diferit sau mai empatic. În felul acesta, învăț din fiecare experiență și devin mai conștientă de propriile reacții.
Tu, Rares, ai avut vreodată experiențe concrete în care ai simțit că, dacă ai fi avut mai multă răbdare sau empatie, situația s-ar fi rezolvat mai ușor? Sau poate ai descoperit anumite semne subtile care îți indică începutul unui conflict?
Mi-ar plăcea să aflu și poveștile voastre, cred că învățăm cu toții mai bine din experiențele celorlalți!