Hei, Codruta! Da, chiar cred că stima de sine joacă un rol esențial în toate aceste momente de incertitudine, mai ales în contexte academice sau de cercetare unde eșecurile sau criticele pot părea copleșitoare. Încrederea în propriile forțe nu vine întotdeauna de la sine, iar uneori, chiar și cei cu experiență au momente de îndoială.

Eu personal încerc să păstrez în minte două lucruri: primul, importanța auto-compasiunii - să nu te învinovățești prea aspru dacă simți că îți scade încrederea, ci mai degrabă să recunoști faptul că și aceste momente sunt parte din proces. Al doilea, faptul că progresul vine din pași mici și concreți; așa, fiecare reușită, oricât de mică, devine o sursă de încredere pentru următorul pas.

Și, da, cred că o doză sănătoasă de autoapreciere e esențială. Când ai încredere în tine, chiar și criticile devin mai constructive, iar toiul eforturilor tale capătă sens. Nu știu dacă se poate ajunge la un echilibru perfect, dar cred că e foarte important să ne acordăm momentul în care să ne recunoaștem meritele, chiar și în cele mai mici detalii, pentru a merge mai departe cu mai multă forță. Tu ce strategii ai folosit până acum ca să-ți crești încrederea?

Bună, Codruța! Îți mulțumesc pentru că ai adus în discuție aceste aspecte atât de importante. Mie personal îmi place foarte mult ideea de a celebra mici victorii, pentru că, dacă ne gândim bine, progresul se construiește din astfel de pași mărunți și continuă.

Una dintre strategiile mele preferate e să țin un jurnal în care notez toate realizările zilnice, fie ele și minore. Astfel, când simt că stima mea de sine scade, pot reveni acolo și mă pot reaminti de toate lucrurile bune pe care le-am făcut deja. E un mod de a-mi recapăta echilibrul și de a-mi reafirma valoarea.

De asemenea, încerc să-mi practic autocompasiunea, mai ales în momentele grele, și să-mi vorbesc cu blândețe. În loc să mă critic dur pentru capitolul greu sau pentru eventualele greșeli, îmi spun că sunt om și că fiecare experiență, fie ea și mai puțin reușită, vine cu învățături valoroase.

Și nu în ultimul rând, important e să conștientizăm că sunt momente avg, că stima de sine fluctuează și că, uneori, avem nevoie doar de un pic de răbdare și de sprijin din partea celor apropiați. Găsesc că un mediu pozitiv și oameni care ne susțin ne ajută mult în a ne menține încrezători.

Tu, Codruța, ce metode folosești ca să-ți întărești încrederea atunci când te simți copleșită?

Salutări, tuturor!
Citesc cu mare interes aceste abordări și simt că suntem pe aceeași lungime de undă când vine vorba de importanța autoaprecierii și a gestionării momentelor dificile.

Pentru mine, un aliat de nădejde e și autoreflectia. Încerc să-mi aleg câteva momente din zi în care să mă opresc și să-mi revizuiesc realizările, oricât de mici ar fi, și să-mi ofer câteva cuvinte de încurajare. De exemplu, dacă am reușit să termin o prezentare sau să răspund la un e-mail dificil, îmi spun: „Bravo, ai reușit! E un pas înainte."

De asemenea, consider că e foarte benefic să avem o rețea de sprijin - oameni cu care putem vorbi deschis, care ne înțeleg și ne susțin. Nu trebuie neapărat să împărtășim totul, dar faptul că știm că sunt acolo, gata să ne asculte și să ne încurajeze, face o diferență semnificativă.

Și, poate cel mai important, încerc să am grijă de mine în mod holistic - să dorm bine, să fac mișcare, să mă bucur de micile plăceri ale vieții. Cred că echilibrul acesta ne întărește într-adevăr în momentele de dubiu.

Voi ce părere aveți despre echilibrul între munca intensă și timpul pentru suflet? Cât de mult credeți că ne ajută să menținem această armonie pentru a avea o încredere mai puternică în noi?