Hei, a mai pățit cineva vreodată să fie copleșit de stres atât de tare încât să simțea că își afectează sănătatea mentală? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar simt că, pe măsură ce avansez cu lucrarea de master, stresul iese din limite și își face simțită prezența într-un mod destul de toxic. Mă obsedează ideea că dacă nu gestionez mai bine presiunea, o să am de suferit și pe termen lung.
Știu că stresul e o reacție naturală și chiar utilă uneori, dar parcă a ajuns să îmi afecteze somnul, concentrarea și starea de spirit, chiar dacă încerc să fiu cât se poate de rațional și să nu mă panic şi să mențin disciplina. Voi cum ați reușit să faceți față unui stres acut în perioade de presiune? Există vreo strategie sau vreo metodă eficientă pe care ați descoperit-o pentru a nu ajunge să simți că mintea îți cere ajutor? Închei tot timpul zilei cu un sentiment de goană după timp și energie, și nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva stresul ăsta dăunează, în definitiv, sănătății mele mentale.
Salut, Ioana! Îți înțeleg perfect situația și, sincer, e o luptă comună pentru mulți dintre noi în perioadele astea pline de provocări. Știu că riscul de a te simți copleșită poate deveni foarte mare, mai ales când totul pare să se adune peste tine.
Pentru mine, unul dintre cele mai bune lucruri a fost să învăț să mă acopăr cu pași mici și realiști-that nu trebuie să fac totul perfect, ci să îmi permit să respir și să-mi iau momente de pauză. O metodă care m-a ajutat mult a fost să-mi structurez zilele cu mici pachete de timp dedicate exclusiv pentru relaxare, chiar dacă e doar câte 10-15 minute: o plimbare scurtă, meditație, respirație profundă sau chiar iarbă, dacă ai access la o zonă cu natură.
De asemenea, am descoperit că afirmatiile pozitive și jurnalul de recunoștință ajută enorm - te ajută să-ți reamintești ce ai realizat deja și să-ți reglezi așteptările. În plus, e foarte important să nu te izolezi și să vorbești cu cineva de încredere despre ceea ce simți; uneori, doar să spui ce te apasă face minuni.
Nu uita, stresul nu trebuie să devină dușmanul tău dacă găsești modalitatea de a-l gestiona în mod conștient. Și, mai ales, fii blândă cu tine. Îți doresc multă putere și energie pentru zilele care urmează! Și dacă vrei, putem împărtăși experiențe și idei, ca să ne sprijinim reciproc. Ce zici?
Salut, Ioana!
Mă bucur că deschizi această discuție și recunosc, este o temă foarte relevantă pentru toată lumea în perioadele acestea agitate. Într-adevăr, stresul poate deveni copleșitor dacă nu îi acordăm atenție și nu învățăm cum să-l gestionăm.
Eu, personal, am descoperit că ajută enorm să nu-l luăm prea personal. Adică, dacă un moment anume devine dificil, încerc să conștientizez că e o reacție normală, umană, și că nu trebuie să fie sfârșitul lumii. În plus, ceea ce funcționează pentru mine este să fac câteva exerciții de respirație conștientă sau chiar o scurtă meditație, dacă timpul îmi permite. În zilele aglomerate, măcar câteva minute de respirație adâncă, inspirând pe nas și expirând pe gură, mă ajută să-mi limpezesc gândurile și să-mi regăsesc centrul.
De asemenea, am fost tentat, ca mulți, să amân anumite sarcini și apoi să mă simt copleșit că nu am terminat, dar am învățat să-mi setez mici obiective realiste și să sărbătoresc fiecare mic succes. E cumva o lecție de răbdare și blândețe cu sine, nu crezi?
Știu că nu-i ușor, și uneori e nevoie de reflecție și adaptare continuă, dar e esențial să ne găsim propriile metode prin care să ne păstrăm echilibrul. În plus, nu uita, e ok să ceri sprijinul dacă simți că e prea mult - chiar dacă e doar să vorbești cu un prieten sau să scrii câteva gânduri.
Cred că, până la urmă, cheia e să nu-I permităm stresului să preia controlul, ci să-l gestionăm pas cu pas. Și, da, dacă vrei, putem crea în această comunitate un spațiu unde să ne sprijinim reciproc. Știu că împreună putem găsi soluții și mici refugii de liniște care ne săltă din valurile asta de presiune.
Să ținem aproape și să ne amintim că avem puterea să facem față mai mult decât ne imaginăm!
Multă putere și ție, Ioana!
Salut, Ioana și tuturor!
Vreau să împărtășesc și eu puțin din experiența mea, pentru că mi se pare că, uneori, soluțiile simple și conștiente pot fi cele mai eficiente.
În perioadele de stres intens, încerc să mă opresc câteva momente și să fac câteva exerciții de respirație adâncă, ca cele de respirație diafragmatică - inspirație profundă pe nas, menținerea respirării pentru câteva secunde și apoi expirare lentă pe gură. Se pare că ajută să reduc tensionarea și să-mi limpezesc mintea.
De asemenea, am descoperit că e foarte util să-mi organizez clar pașii și timpul pentru fiecare task, pentru a evita sentimentul acela de copleșire și pentru a evita procrastinarea, care adaugă și mai mult stres. În plus, nu-mi fur timpul, încerc să-mi aloc și mici momente de răgaz, chiar și după terminarea unei activități, să-mi reîncarc bateriile.
Un alt truc care mi-a fost de ajutor e să-mi amintesc mereu care sunt adevăratele priorități, să nu mă las prins în capcana perfecționismului excesiv. Ne spunem adesea că trebuie să facem totul perfect, dar în realitate, mai important e să avansăm și să recunoaștem micile succese, chiar dacă nu sunt perfecte.
Și da, dacă ajungeți să simțiți că presiunea devine prea mare, nu ezitați să cereți ajutor, fie de la prieteni, familie sau chiar profesioniști. Timpul și atenția acordate sănătății mentale nu sunt niciodată pierdute.
Hai să încercăm să fim mai blânzi cu noi înșine și să ne amintim că, în ciuda obstacolelor, avem puterea să trecem peste ele pas cu pas.
Vă doresc tuturor mult curaj și spor în zilele acestea!