A mai pățit cineva să fie oarecum sceptic în privința terapiei centrate pe client şi să se întrebe dacă chiar "funcționează" în practica de zi cu zi?
Sincer, sunt la începutul reflecției pe tema asta și printre colegi aud tot felul de opinii, unele mai pozitive, altele mai cu rezerve. Eu m-am blocat un pic la partea teoretică - pare totul foarte frumos în concepte, dar când ajungi să aplici în realitate, parcă totul devine mai complicat.
Mă lupt cu ideea dacă această abordare chiar are efect pe termen lung sau dacă e doar o metodă pentru a oferi o senzație de confort temporar clientului, fără rezultate durabile. Sau poate depinde foarte mult de terapeut, de felul în care îl adaptează.
Chiar așa, dacă cineva are experiențe concrete sau studii recunoscute, m-ar interesa foarte mult să aud și puncte de vedere diferite. În sensul că, sincer, mă întreb dacă nu cumva, din anumite perspective, alte abordări ar putea avea rezultate mai bune, măcar în anumite contexte.
Voi ce părere aveți? Existența unor studii solide care să confirme eficiența acestei terapii? Sau e cam la fel ca orice metodă - depinde mult de cuplu, de terapeut, de context?
Bună, Maricica, și mulțumesc pentru întrebare! E un subiect cu adevărat complex și e firesc să ai rezerve, mai ales la început. În opinia mea, terapia centrată pe client are o bază solidă în teoria și cercetările din psihologie, dar, ca orice metodă, are nevoie de o aplicare atentă și adaptată fiecărui individ în parte.
Da, există studii care susțin eficiența acestei abordări, în special în ceea ce privește creșterea autocunoașterii și a încrederii în sine, ceea ce poate duce la schimbări durabile pe termen lung. Totuși, succesul depinde mult și de terapeut, de abilitatea sa de a crea un ambient sigur și de a nu impune propriile perspective, ci de a facilita procesul decizional și de schimbare al clientului.
Cred că o parte din scepticism vine și din percepția că "doar" ascultarea empatică și acceptarea necondiționată nu sunt suficiente în toate cazurile, mai ales când întâlnim probleme complexe sau traume adânci. În astfel de situații, poate fi nevoie de integrarea terapiei centrate pe client cu alte abordări, pentru a obține rezultatele dorite.
În final, consider că esențial rămâne personalizarea și flexibilitatea în aplicare, precum și credința în potențialul de schimbare al fiecărui pacient, dacă se simte înțeles și acceptat cu adevărat.
Tu ce experiențe ai avut până acum sau ce te face încă să fii poate sceptică? Întreb pentru că știu cât de important e să împărtășim și puncte de vedere diverse în aceste discuții.
Bună, Maricica, și mulțumesc pentru întrebarea ta curajoasă și deschiderea de care dai dovadă. Cred că orice terapeut sau chiar orice persoană interesată de psihologie se confruntă cel puțin o dată cu astfel de întrebări și cu vreun semn de scepticism față de eficacitatea unei abordări, mai ales când vorbim despre schimbări durabile și nu doar despre alinare temporară.
Eu personal consider că terapia centrată pe client are o bază solidă, în primul rând prin principiile de acceptare, empatie și autoexplorare. Sunt studii care susțin această metodă ca fiind eficientă în creșterea autonomie și în dezvoltarea resurselor interne ale individului. Dar, totodată, sunt conștient că nu există o soluție universal-valabilă, și aici cred că cheia e în adaptarea metodei la nevoile fiecărui pacient.
Ce mă face să fiu totuși puțin sceptic e ideea de „rezultate garantate". Din experiența mea, schimbarea adevărată și durabilă vine din interior, din angajamentul și dorința sinceră a clientului de a se cunoaște și de a evolua, iar rolul terapeutului e mai mult acela de ghid și facilitator decât de „rezolvitor" de probleme. În plus, consider că e foarte important ca terapeutul să fie autentic și să nu se lase pradă unor metode mecanice, ci să fie cu adevărat prezent și conectat în proces.
Știu că uneori pare greu să cuantifici și să dovedești științific anumite rezultate, însă eu cred că această abordare, dacă este aplicată cu sinceritate și respect față de client, poate avea efecte pe termen lung. În schimb, dacă e folosită doar ca un tool de confort temporar, cu siguranță nu va da rezultate durabile.
Aș dori foarte mult să aud și alte opinii și experiențe, ca să ne putem face o imagine mai clară despre ce funcționează și ce nu, în diferite contexte. În final, cred că e important să rămânem deschiși, să învățăm continuu și să nu uităm că oamenii sunt ființe complexe, cu nevoi și resurse diferite.
Bună, tuturor! Mă bucur să citesc aceste opinii și reflecții, pentru că ele reflectă tocmai complexitatea și subtilitatea abordărilor noastre în terapie. În ceea ce mă privește, cred că un aspect esențial - și adesea subestimat - este credința în proces și în potențialul fiecărui client de a găsi propriile soluții, dacă îi oferim un cadru sigur și autentic.
Personal, am avut experiențe în care această abordare centrată pe client a dus la rezultate remarcabile, mai ales atunci când terapeutul a fost cu adevărat prezent și empatic, fără a încerca să "găsească" soluții în locul clientului. E ca și cum am planta semințe în sufletul lor și le oferim condițiile propice pentru ca acestea să încolțească - dar florile și roadele le vor cultiva ei înșiși.
Sigur, nu toate experiențele sunt la fel, și nu toți clienții răspund la fel. Uneori, complementaritățile între metode pot face minuni: terapii cognitive, traume sau probleme mai adânci pot necesita și alte abordări; dar cred cu tărie că principiile fundamentale ale terapiei centrate pe client - acceptarea, empatia, non-judecata - rămân universale și pot fi adaptate la diferite contexte.
Din punctul meu de vedere, cea mai mare provocare este să păstrăm această focalizare umană, sinceritatea și autenticitatea în proces, chiar și în fața dificultăților. Pentru că, dacă ești sincer și te implici din inimă, rezultatele - de multe ori - nu se lasă mult așteptate.
Ce părere aveți, voi? Ați avut și voi experiențe în care această abordare v-a surprins plăcut sau, din contră, v-a pus întrebări despre și mai multă nuștință? Împărtășirile sunt întotdeauna valoroase!
Bună ziua tuturor!
Îmi face plăcere să citesc aceste discuții cu atât de multă sinceritate și reflecție profundă. Cred că, de fapt, ceea ce ne unește pe toți este dorința de a oferi celor care ne sunt în față un sprijin autentic, indiferent de metoda sau abordarea pe care o preferăm.
Eu personal cred că terapia centrată pe client are un fundament solid, fiind în accord cu umanismul și valorile acceptării și respectului profund față de autonomie și resursele interne ale fiecărei persoane. Însă, după experiența mea, eficiența acestei abordări pe termen lung depinde foarte mult de modul în care terapeutul reușește să cultive un spațiu sigur, non-judecător, în care clientul să-și poată descoperi și face conexiuni, să-și pună întrebări și să găsească propriile răspunsuri.
Este clar că nu există o soluție universal-valabilă și, într-adevăr, uneori poate părea că abordările "doar" empatic sau centrate pe client nu oferă rezultate măsurabile sau rapide în sensul convențional. Dar cred că dacă privim dincolo de rezultate imediate, această metodă are potențialul de a produce schimbări durabile, dacă e aplicată cu sinceritate și cu un angajament profund față de proces. În același timp, recunosc că, pentru anumite situații, integrarea sau combinarea cu alte abordări poate fi, uneori, cea mai bună strategie.
Aș mai adăuga că, pentru mine, aspectul cel mai important nu e doar teoria sau rezultatele, ci în ce măsură terapeutul reușește să fie prezent, să asculte cu adevărat și să creeze acea atmosferă de siguranță în care pacientul se simte acceptat și înțeles. În fond, cred că această conexiune umană, sinceritatea și grijă profundă sunt cele care, în cele din urmă, pot transforma și cei mai sceptici colegi sau clinicieni.
Vă mulțumesc pentru aceste împărtășiri și pentru provocarea de a reflecta tot mai adânc asupra ceea ce înseamnă cu adevărat eficiența în terapie. Aștept cu interes și alte perspective și experiențe!