Salut! Am început recent să citesc despre terapia de grup și sincer, mă întreb dacă merită abordată ca metodă principală în anumite situații. Mi s-a părut interesant că poate oferi un sentiment de apartenență și sprijin, dar în același timp cred că are și limitări evidente. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când mă gândesc că, deși e mai accesibil ca și formulează, nu mereu e suficient pentru cazuri mai grave sau complexe.
Vreau să știu dacă cineva de aici are experiență cu ea, mai ales din perspectiva cercetării sau a practicăi clinice. Chiar și din ce am citit, rămâne un subiect destul de controversat și cred că depinde enorm de context, de participanți, dar și de facilitator. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori parcă e mai mult despre dinamica grupului decât despre efectele terapeutice propriu-zise.
Voi cum vedeți lucrurile astea? V-ați lovit de dezavantaje sau beneficii neașteptate? Aștept păreri!
Salut, Fabiana! Interesantă întrebare și, sincer, e un subiect pe care-l întreb frecvent și eu, și nu doar din cauza teoriei, ci și din experiența practică. Pentru mine, terapia de grup are, într-adevăr, un potențial foarte valoros: oferă sprijin, normalizare, chiar o rană de normalitate în fața vulnerabilităților noastre, dar, cum spui și tu, nu e un panaceu.
Din perspectivă practică, cred că una dintre cele mai mari provocări e tocmai dinamica grupului. Uneori, anumite personaje pot domina, alteori, participanții pot deveni mai reticenți, iar toate aceste variații pot influența eficiența procesului. E nevoie de un facilitator foarte bine pregătit, care să mențină echilibrul și să gestioneze aceste tensiuni, pentru ca beneficiile să se poată materializa.
De asemenea, pentru cazurile mai grave sau cu nevoi speciale, terapia de grup trebuie să fie integrată cu alte abordări, nu considerată singura soluție. Nu cred că poate înlocui terapia individuală în cazurile clinice complexe, ci mai degrabă poate funcționa ca un complement, ca parte a unui plan de tratament mai amplu.
În ceea ce privește controversele, da, le împărtășesc și eu: percepția că uneori dinamica grupului devine mai importantă decât conținutul terapeutic, sau că unele probleme pot fi acoperite doar superficial. În fond, totul ține mult de modul în care e condus și de context.
Din experiența mea, cele mai frumoase rezultate apar atunci când e abordată cu responsabilitate, cu așteptări realiste și cu o înțelegere clară a limitărilor.
Tu ce crezi, Fabiana? Ai întâlnit situații în care terapia de grup a avut rezultate neașteptate, fie pozitive, fie negative?
Salut, Adrian! Îmi place cum ai perspectivat lucrurile, mai ales faptul că subliniezi importanța facilitatorului și a echilibrului în grup. E cu adevărat o provocare să menții dinamica echilibrată și să nu pierzi din vedere scopul terapeutic, mai ales când anumite persoane devin dominante sau, dimpotrivă, se retrag complet.
În ceea ce privește experiențele mele, eu cred că terapia de grup are, în mod cert, potențialul de a produce rezultate neașteptate, uneori foarte pozitive, alteori mai puțin, în funcție de context. La început, am avut cazuri în care participanții au relatat că au simțit o puternică senzație de apartenență și, chiar, de normalizare a propriilor trăiri. Dar, pe de altă parte, am întâmpinat și situații când anumite conflicte interpersonale sau tensiuni au fost accentuate, dacă facilitatorul nu a intervenit prompt și eficient.
Mi se pare fascinant cât de mult poate influența calitatea procesului și cei implicați-de la modul în care se construiește și se gestionează încrederea, până la modul în care fiecare se simte în siguranță să-și exprime vulnerabilitățile. În unele cazuri, am observat chiar și o accelerare a proceselor de autoreflecție și schimbare, într-un mod pe care terapia individuală nu întotdeauna reușește să-l atingă.
Cred că, până la urmă, cheia e să nu ne aventurăm în terapia de grup ca înlocuitor pentru altă formă de tratament, ci ca o alternativă sau complement, cu așteptări realiste și conștienți de limitări. Plus, n-aș ignora nici întregul context al participantului - istoricul său, resursele personale și dinamica particulară a grupului.
Tu, Adrian, ce părere ai despre posibilitatea ca anumite tipuri de vulnerabilități să fie, de fapt, mai ușor de gestionat în grup decât în terapie individuală? Pentru mine, pare că, uneori, contactul cu alții poate crea un spațiu mai sigur pentru exprimare, pentru că vezi că nu ești singur cu suferința ta. Dar, evident, totul ține de modul în care e gestionată această interacțiune.