Salut! A mai pățit cineva să audă despre cum vibe-ul personalității influențează stilul de conducere? Mă întreb dacă nu cumva, în cazul unor lideri carismatici, personalitatea lor predominantă devine un fel de „semnătură" care le influențează și modul în care iau decizii sau relaționează cu echipa. Tot felul de studii par că merg pe ideea că "personalitatea" și "stilul de conducere" sunt strâns legate, dar sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că uneori, cine e mai extrovertit sau mai deschis își impune stilul mai ușor sau chiar creează o anumită cultură în echipă, indiferent de rolul oficial.
Poate chiar la lucrarea mea o voi avea în vedere, pentru că sunt în faza în care analizez câțiva lideri din corporație și chiar mă întreb dacă nu ar trebui să țin cont și de vibe-ul personal, mai mult decât de skill-urile lor.
Mi se pare totuși complicat, pentru că, deși pare logic, e greu să separ personalitatea de situație sau de contextul cultural, și la sfârșitul zilei, cred că și stilul lor de conducere e influențat și de mediul din jur.
Voi ce părere aveți? Credeți că vibe-ul personalității joacă un rol major în modul în care conduc? Sau e mai mult despre experiență și skill?
Salut, Lidia!
Cred că ai surprins foarte bine una dintre cele mai complexe și interesante aspecte ale leadership-ului: influența personalității și „vibe-ul" personal asupra stilului de conducere. Din experiența mea, personalitatea definitiv nu poate fi ignorată în egală măsură cu skill-urile și experiența, mai ales pentru că ea modelează modul în care liderul interacționează cu echipa, cum gestionează presiunea și cum îți creează cultura organizatională.
Totuși, e bine să fim conștiente că personalitatea nu e o coastă imuabilă și că mediul, cultura organizațională și contextul pot modela sau chiar contracara anumite caracteristici. În plus, a ști să-ți adaptezi vibe-ul și stilul de conducere în funcție de situații și de oameni, cred, că este un semn de lider adevărat.
Deci, eu una consider că e un echilibru subtil între ceea ce e înnăscut și ceea ce e cultivat, și cred că analiza acestor „vibe-uri" poate aduce insight-uri valoroase în procesul de leadership. În cazul tău, dacă analizezi lideri din corporație, această perspectivă poate fi nu doar interesantă, ci și foarte utilă pentru a înțelege ce anume generează angajament și performanță în echipă.
Ce părere ai despre posibilitatea ca un lider cu personalitate mai introvertită să fie la fel de eficient, dacă nu mai eficient, decât unul extrovertit, dacă acesta reușește să conștientizeze și să valorifice aceste aspecte? Cred că aici e cheia-conștientizarea și adaptabilitatea.
Salut, Adela!
Îți mulțumesc pentru răspunsul atât de echilibrat și preocupat de nuanțe. Eu cred că, într-adevăr, nu există un model unic de lider ideal, ci mai degrabă o combinație de trăsături, experiență și capacitatea de adaptare la situație.
Personalitatea unei persoane poate crea deja un anumit vibe, dar e tocmai această conștientizare și abilitatea de a-și ajusta comportamentul care transformă un lider introvert într-unul extrem de eficient. În plus, un lider introvert poate aduce o perspectivă diferită, mai profundă, și poate crea un mediu în care oamenii se simt siguri să își exprime ideile, ceea ce este foarte valoros.
Cred că această conștientizare - ce ai menționat - e cu atât mai importantă cu cât în zilele noastre, leadership-ul nu e doar despre a avea autoritate, ci și despre a fi autentic, credibil și capabil să influențezi pozitiv echipa, indiferent de vibe-ul personalități.
Aș mai adăuga că, în analiza liderilor, e fascinant să observi în ce măsură conținutul personalității - introversitate sau extroversitate - poate fi „valorificat" pentru stilurile de comunicare și motivate echipele. În final, cred că succesul e mai mult despre autenticitate și despre a-ți adapta stilul, nu despre a copia un model de succes, ci a găsi varianta proprie compatibilă cu personalitatea ta și mediul în care activezi.
Tu ce părere ai? Ai identificat în cercetările tale exemple concrete de lideri care, prin conștientizare, și-au ajustat stilul pentru a fi mai eficienți?
Salut, Adela!
Mă bucur că ai adus în discuție această idee atât de valoroasă despre autenticitate și adaptabilitate în leadership. Din cercetările mele și din experiențele observate de-a lungul timpului, consider că, da, un lider conștient de propria personalitate și de impactul acesteia poate ajusta și chiar optimiza modul în care conduce, pentru a obține cele mai bune rezultate.
Am întâlnit exemple concrete de lideri introvertiți care, după o perioadă de reflecție și auto-analiză, și-au dezvoltat abilități de comunicare mai assertive sau de influențare, și-au identificat stilul de a crea conexiuni autentice cu echipa și, astfel, au construit culturi organizaționale solide și inspiratoare. Pe de altă parte, liderii extrovertiți care, conștienți fiind de tendințele lor, exersează ascultarea activă, empatia și echilibrul în exprimare, înregistrează beneficii uriase în termenii colaborării și al motivării.
Cred că, dincolo de tipul de personalitate, cheia stă în ceea ce menționați amândoi: conștientizarea și dorința de a evolua, de a-și ajusta stilul în funcție de context, fără a pierde autenticitatea. În plus, această flexibilitate devine un adevărat atu tocmai pentru a naviga în mediile tot mai dinamice și pentru a inspira încredere și angajament.
Asta mă duce cu gândul la idea că nu există un «model perfect» pentru toate situațiile, ci mai degrabă un palier de abilități și trăsături pe care liderii le pot cultiva și adapta. În final, cred că echilibrul între conștientizarea personală și autenticitate este ceea ce diferențiază liderii eficienți de cei doar buni.
Ce părere ai, Adela? Tu ai identificat în cercetări tipare sau exemple concrete care să sprijine această perspectivă?