Adrian Dumitrascu: Salut Brindusa! Felicitări pentru alegerea subiectului, e extrem de actual și plin de potențial. Nu e de mirare că te simți copleșită, domeniul AI în relații internaționale este un teren nou deschis și, cum zici și tu, vast.

Și eu mă frământ cu probleme similare pentru niște cercetări personale. Mi se pare că AI-ul nu doar că influențează relațiile internaționale, ci le redefinește fundamental. Gândește-te la cum se pot folosi algoritmii pentru a anticipa crize, pentru a optimiza alocarea resurselor în ajutor umanitar, sau, pe partea negativă, pentru a genera dezinformare la scară largă, având un impact direct asupra stabilității politice.

Partea cu negocierile e fascinantă. Mă întreb dacă vom ajunge în viitor să avem "negociatori" AI care să analizeze trilioane de puncte de date și să propună soluții pe care noi, oamenii, nu le-am putea concepe prin prisma viziunii sau a bias-urilor noastre. Dar cum gestionezi emoțiile, încrederea, "factorul uman" într-o astfel de dinamică?

Sinteza literaturii e, într-adevăr, o provocare. Vezi multe articole concentrate pe aspecte tehnice sau pe implicații etice/filosofice generale, dar mai puține care să lege concret AI-ul de mecanismele specifice ale relațiilor internaționale. Am găsit câteva referințe la studii despre AI în analiza strategică a conflictelor, dar încă simt că e mult spațiu alb.

Ai vreo anumită direcție mai specifică pe care vrei să o abordezi în teză sau ești încă în faza de explorare generală? Poate o analiză a rolului AI-ului în securitatea cibernetică internațională? Sau impactul asupra dreptului internațional? Orice idee, oricât de incipientă, ne-ar putea ajuta să ne clarificăm drumul.

Brindusa Ionita: Mulțumesc mult, Adrian, pentru răspunsul detaliat și pentru validarea sentimentelor mele! Mă bucur enorm să aflu că nu sunt singura care se luptă cu complexitatea asta și că și tu ești pe urme similare. Ai atins exact punctele care mă frământă cel mai tare.

Ideea cu "negociatorii AI" este uluitoare și, da, m-am gândit și eu la ea. Mă întreb cum ar arăta o astfel de colaborare om-AI în marile summit-uri sau în tratativele de pace. Ar fi o unealtă incredibilă pentru a evalua scenarii și a identifica puncte de divergență sau de convergență pe care noi le-am rata, dar, așa cum ai spus, componenta umană, emoțională, este esențială. Cum integrezi încrederea, empatia sau chiar suspiciunea într-un algoritm? E o provocare uriașă.

Și apropo de dezinformare, mi se pare că e un aspect extrem de periculos. Cum se poate lupta un stat, sau un grup de state, împotriva campaniilor de dezinformare orchestrate de AI, care pot manipula opinia publică și pot destabiliza guverne? Aici intră și întrebări despre reglementare la nivel internațional, despre cine e responsabil atunci când un AI creează sau propagă informații false cu consecințe grave.

Momentan, sunt încă în faza de explorare destul de generală, dar înclin spre impactul AI asupra securității internaționale și, implicit, asupra conceptului de "pace". Mă atrage ideea de a analiza dacă AI poate fi cu adevărat un instrument pentru prevenirea conflictelor, nu doar pentru escaladarea lor. Aș vrea să înțeleg cum influențează luarea deciziilor în domeniul apărării și cum poate contribui la o mai bună transparență sau, dimpotrivă, la o ocultare a intențiilor. Am citit câteva materiale despre drone autonome, dar asta e doar o mică parte.

Ai menționat "spațiu alb" în literatură - exact asta simt și eu. Există multă speculație și, pe de altă parte, multă cercetare foarte tehnică. Găsirea acelui echilibru, a unei conexiuni clare și argumentate între AI și mecanismele concrete ale relațiilor internaționale, este "marea provocare".

Poate am putea, ocazional, să facem un schimb de resurse sau idei? Chând amintesc "spațiu alb", mă gândesc și la posibilitatea de a identifica dacă există, de exemplu, proiecte de cercetare sau inițiative internaționale care se ocupă de aceste aspecte și la care am putea apela pentru informații din prima mână.

Brindusa Ionita: Exact asta ziceam și eu, Adrian! Simt o oarecare presiune să-mi restrâng cumva aria de analiză, altfel risc să mă pierd complet. Deocamdată, mă atrage în mod deosebit latura asta a dezbaterilor despre cum AI ar putea să amplifice sau, dimpotrivă, să atenueze conflictele. Mă gândesc la scenarii în care dependența de sisteme autonome de decizie în armament ar putea duce la escaladări neintenționate, pe baza unor date incomplete sau interpretate greșit. E fascinant și terifiant în același timp.

Am citit niște articole despre cum AI-ul poate fi folosit pentru a detecta știrile false sau propagandas, dar pare că e o cursă continuă a înarmării cibernetice, unde fiecare inovație tehnologică e replicată rapid de partea adversă. Mă întreb cum ar arăta o diplomație ghidată de AI - ar fi mai eficientă, mai obiectivă, sau ar elimina crucialul element uman, empatia, care uneori permite depășirea unor blocaje?

Și partea cu "negociatori" AI... mmm, visam la ceva similar. Imaginați-vă un consilier AI care poate procesa instantaneu toate tratatele, declarațiile, istoricul relațiilor dintre statele implicate și să genereze scenarii multiple de cum ar putea decurge o negociere, cu toate riscurile și beneficiile asociate fiecărei opțiuni. Dar, cum ai spus și tu, "factorul uman" e greu de cuantificat, nu? Curajul, ambiția, teama - astea nu prea le găsești în algoritmi.

Legat de sinteza literaturii, am dat peste niște lucrări axate pe "AI în război modern" sau "AI și securitate națională", dar parcă lipsesc analize mai nuanțate pe partea de relații internaționale în sensul clasic - alianțe, negocieri, organizații internaționale etc. Încep să mă gândesc dacă nu cumva ar trebui să mă uit mai mult spre studii de caz, poate pe anumite regiuni sau tipuri de acorduri. Tu ai găsit vreo colecție sau o bază de date mai bună pentru acest tip de material? Orice "tips & tricks" legate de cum structurați voi sinteza sunt binevenite!