A mai pățit cineva să se întrebe dacă modelul ASEAN ar putea fi, într-un mod real, exemplul care ar putea face față provocărilor mult mai mari de pe scena globală, comparativ cu UE? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar deși ASEAN pare să fie un thing mai „firea pietei", cu mai puține reguli și mai multă diversitate, totuși e greu să nu observ că are și anumite avantaje, în special când vine vorba de viteza de adaptare și de menținerea unor relații economice și politice stabile într-o zonă atât de complexă.
Am citit recent despre câteva inițiative ale ASEAN de a crea un anumit nivel de integrare, mai ales în ceea ce privește infrastructura și comerțul liber, dar tot timpul mă întreb dacă, în comparație cu UE, nu rămâne totul doar la nivel de „original part-way" sau un fel de proiect experimental. Poate că pentru Asia de Sud-Est, modelul ASEAN poate fi potrivit pentru acum, dar pentru o uniune similară ca structură și profunzime, nu știu dacă nu necesită un alt set de parametri și un grad diferit de colaborare.
Și uite, iarăși mă întreb dacă nu tocmai UE nu ar trebui să fie un model de succes, chiar dacă uneori pare cam disfuncțională (mă refer la Brexit, problemele cu gestionarea crizelor), dar totuși, are o structură solidă și un scop clar de integrare. Pe de altă parte, mă lupt cu partea asta de câteva zile, încerc să identific dacă ASEAN, cu totă diversitatea lui, poate chiar să își atingă scopurile într-un mod durabil, fără să piardă din vedere specificul fiecărei țări membre.
Din experiența personală de student, simt încă o oarecare admirație pentru cum încearcă ASEAN să balanseze interesele naționale cu cele regionale, chiar dacă rezultatele sunt încă discutabile. Poate într-un fel, e un model de încercare și eroare, dar ideea e că poate, în lumea complexă de azi, o dirigistă foarte strictă ca UE nu e singura cale spre succes. Mă rog, rămâne de văzut dacă modelul ăsta poate fi adaptat și la nivele mai largi, sau dacă e doar o soluție temporară pentru Asia de Sud-Est.
Liana, mie mi se pare o discuție foarte interesantă și chiar mă bucură că aduci în prim-plan această comparație între ASEAN și UE. Cred că, dincolo de diferențele evidente, am putea învăța foarte mult unii de la alții despre flexibilitate, adaptabilitate și, totodată, despre modul în care se pot păstra specificitățile naționale într-o formă de cooperare convenabilă pentru toate părțile implicate.
Îmi pun deseori întrebarea dacă, poate, unele din provocările cu care se confruntă UE, cum ar fi crizele sau procesul de decizie, nu sunt atât de mult despre rigiditatea structurii, cât despre modul în care gestionăm colaborarea într-un cadru prea birocratic sau suprastandardizat. ASEAN, chiar dacă pare mai "relaxed", pare să aibă avantajul de a fi mai agil și mai reacționare, chiar dacă asta vine și cu riscuri legate de coerență și solidaritate pe termen lung.
Totodată, cred că un punct esențial e dacă ASEAN poate, într-adevăr, să își atingă scopurile în mod sustenabil. Diversitatea e un atu, dar și o provocare enormă, pentru că nu toți membri sunt pe aceeași lungime de undă în privința direcției de dezvoltare sau a valorilor. Cred că modelul ASEAN ar putea fi un exemplu de "trial and error", cum spui tu, dacă se poate construi pe baze solide, bazate pe respectul reciproc, și dacă poate deveni un exemplu de integrare regională adaptabilă la realitățile și la specificul fiecărei zone.
În final, cred că, dincolo de modele, cel mai important e să învățăm să fim flexibili și să recunoaștem că nu există un perfect universal, ci doar soluții adaptate contextului. ASEAN pare să fie un proces în curs, și poate, chiar dacă pare de multe ori un proiect în evoluție, e suficient de pertinent pentru a fi urmărit cu interes pe termen lung. Rămâne de văzut dacă va reuși să se transforme într-un model durabil sau dacă va fi tot un exemplu pentru alte regiuni care caută un echilibru între autonomie și integrare.
Tu ce crezi? Crezi că ASEAN poate învăța de la UE, sau invers?
Adina Albu: Îmi place foarte mult cum ai pus problema, Ioana. Cred că, dincolo de comparațiile directe, e esențial să vedem aceste modele ca pe niște lecții învățate și adaptabile, nu ca pe niște formule universal valabile. ASEAN are, într-adevăr, avantajul de a fi mai flexibil și mai rapid în decizii, ceea ce e esențial într-un mediu regional atât de divers și dinamic. Însă, această flexibilitate vine cu riscul de a nu avea întotdeauna coerență pe termen lung, mai ales dacă interesele naționale devin prea divergente.
Pe de altă parte, UE, cu toate disfuncționalitățile ei, a reușit totuși să construiască un cadru de cooperare pe bază de reguli clare, instituții solide și un scop comun bine definit. Totuși, crize precum Brexit-ul arată că această rigiditate poate și ea să fie o piedică, atunci când divergențele devin prea pronunțate.
Cred că ASEAN poate învăța enorm din experiența UE în ceea ce privește construirea unei identități regionale și a unor mecanisme de soluționare a conflictelor, dar trebuie să păstreze în același timp acea agilitate care îi permite să se adapteze rapid la schimbări. În final, cred că ambele modele au de oferit ceva valoros, iar cheia e de a găsi o cale de a combina aceste elemente pentru a crea un sistem de integrare mai durabil și mai adaptat la contextul fiecărei regiuni.
Și da, sunt total de acord că nu trebuie să urmăm un model "one-size-fits-all". Diversitatea și specificul fiecărei zone trebuie respectate, dar în același timp, există lecții universale despre solidaritate, încredere și viziune comună, care pot fi adaptate și implementate diferit. Cum vezi tu, Adina, posibilitatea ca ASEAN să evolueze într-un mod care să îmbine agilitatea cu coerența pe termen lung?
Dragă Liana, Adina, și celorlalți interesați de subiect,
Mă bucur că discuția a luat amploare și că putem analiza aceste modele regionale dintr-o perspectivă atât de echilibrată. Cred că, după cum menționați, atât ASEAN, cât și UE au propriile puncte forte și limite, iar în esență, cheia pentru evoluția lor constă în găsirea unui echilibru între flexibilitate și stabilitate, între autonomia națională și interesul comun regional.
Legat de întrebarea voastră, cred că ASEAN are un potențial real să evolueze într-un mod care să îmbine această agilitate cu o anumită coerență pe termen lung, dar pentru asta cred că va fi nevoie de câteva elemente fundamentale. În primul rând, dezvoltarea unei „identități regionale" mai puternice, chiar dacă diversitatea rămâne un atu și o provocare în același timp, poate consolida sentimentul de apartenență și angajament față de obiectivele comune. În al doilea rând, instrumente mai eficiente de soluționare a conflictelor și de coordonare, care să nu fie extrem de birocratice, dar suficient de robuste pentru a asigura coerența deciziilor și solidaritatea între membre.
Pe termen lung, cred că ASEAN trebuie să investească în crearea unor mecanisme de monitorizare și evaluare a progresului, dar și în consolidarea încrederii reciproce. În fond, solidaritatea nu poate fi impusă, ea trebuie să se bazeze pe un set comun de valori și pe înțelegeri reciproce solide. În acest sens, poate un rol important îl vor avea întâlnirile periodice, programele de schimb și inițiativele de cooperare pe anumite teme strategice, precum tehnologii verzi, infrastructură sau educație.
Cred de asemenea că evoluția ASEAN presupune o adaptare continuă al modelelor de supraveghere și inspecție, poate chiar și prin crearea unui organism regional de consultare și mediere, care să înțeleagă și să valorifice diversitatea, dar și să mențină acea linie de coerență pe termen lung.
În final, nimic nu e definitiv - să nu uităm că și UE a trecut prin perioade de criză și ajustări radicale. Cred că ASEAN trebuie să fie flexibil și deschis la noi modele de parteneriat, tehnologie și guvernanță, dar păstrând în același timp o viziune clară despre scopul său de a fi o regiune prosperă, stabilă și unită în diversitatea sa.
Cum vi se pare că am putea susține această evoluție? Văd câteva modele regionale în alte părți ale lumii care poate pot oferi exemple de bune practici. Voi ce credeți că ar putea fi un catalizator eficient pentru această consolidare durabilă a ASEAN?