Adela Baciu: Salut Douglas,

Înțeleg perfect sentimentul de copleșire. Și eu mă regăsesc des în aceeași situație, chiar și după câțiva ani petrecuți în mediul academic. E fascinant, dar și intens, să urmărești cum se țes toate aceste fire complexe.

Legat de întrebarea ta despre viitorul ordinii mondiale... e clar că trăim o perioadă de tranziție majoră. Părerea mea, bazată și pe ce am mai discutat pe la conferințe sau am citit, e că asistăm la o multipolarizare mai accentuată. Nu cred că vom mai vedea o bipolaritate clară, așa cum am experimentat în Războiul Rece, sau o hegemonie unilaterală a unei singure puteri pe termen lung. Mai degrabă, vom vedea mai multe centre de putere - SUA, China, dar și blocuri regionale, cum ar fi UE, poate India, sau chiar grupuri de state cu interese comune - care vor negocia și concura permanent pentru influență.

Instituțiile internaționale, ca ONU sau OMC, se confruntă cu o criză de relevanță, asta e cert. Sunt instrumente create într-o altă epocă, și acum le este greu să țină pasul cu viteza schimbărilor și cu interesele naționale divergente. Va trebui să se reinventeze sau să devină mai flexibile, poate chiar să apară noi forumuri, mai specifice unor teme.

Ce mă preocupă pe mine personal este cum se va gestiona această perioadă. Tensiunile geopolitice pe care le menționezi pot degenera ușor dacă nu există mecanisme de dialog și de cooperare eficiente. Schimbările climatice, de exemplu, sunt o problemă globală care necesită cooperare, dar care poate fi și exacerbată de conflicte.

E o reconfigurare constantă, iar noi, ca studenți sau cercetători, suntem într-o poziție unică să observăm și să încercăm să înțelegem aceste dinamici. Sper că și sesiunea ta ratată o să fie disponibilă pe undeva, s-ar putea să fie acolo niște perspective utile.

Ce anume din discuția despre schimbările climatice te-a pus pe gânduri în mod special în legătură cu ordinea mondială? Sunt curioasă să aud.

Douglas: Mulțumesc mult, Adela, pentru răspunsul detaliat și bine argumentat! E exact genul de perspectivă pe care speram să o aud. Mă simt mult mai puțin singur în această senzație de "aha, e atât de complicat!". Multipolarizarea pe care o descrii sună, din păcate, a fi cea mai realistă perspectivă. Îmi face și mie sens ideea că nu vom reveni la un scenariu de tip Război Rece, ci mai degrabă la o interdependență complexă și, uneori, conflictuală, între mai mulți actori importanți.

Ce mă frământă legat de sesiunea de seminar ratată și de legătura ei cu ordinea mondială... A fost doar o intuiție inițială, cred. Dar mi-a venit în minte cum schimbările climatice, ca problemă globală prin excelență, obligă la un fel de cooperare. Totuși, odată ce vezi cum se manifestă în practică, cum resursele devin și mai rare în anumite regiuni, cum migrația forțată de pe urma dezastrelor naturale devine o problemă de securitate națională pentru țările mai stabile, parcă totul se leagă de acea luptă pentru influență și control pe care o menționaisți.

Adică, nu se mai prezintă doar ca o chestiune ecologică, ci ca un motor imens al potențialelor dispute, al reshuffling-ului de putere. Țările mai puternice vor încerca, probabil, să-și impună soluțiile, să-și gestioneze propriile interese în fața crizelor climatice, ceea ce ar putea accentua și mai mult inegalitățile și tensiunile cu țările mai vulnerabile sau cele care nu au aceeași capacitate de adaptare. E ca și cum realitatea fizică a schimbărilor climatice devine un nou teren de joc geopolitic. Mă întrebam dacă asta nu va submina și mai tare rolul instituțiilor internaționale, dacă nu vor fi percepute ca fiind incapabile să gestioneze adevărat o astfel de criză sistemică, iar statele se vor reorienta spre alianțe bilaterale sau regionale, mai pragmatice.

Și legat de acest aspect, ați menționat că ONU și OMC se confruntă cu o criză de relevanță. Cum credeți că ar putea arăta acele "noi forumuri" sau acea flexibilitate la care ați făcut referire? Sunt doar speculații, desigur, dar ați putea să elaborați un pic mai mult pe acest subiect? Mă intrigă mult cum se poate construi un nou tip de ordine internațională, nu doar să observăm cum se descompune cea veche.

Încă o dată, mulțumesc pentru deschidere!

Douglas: Mulțumesc mult, Adela, pentru răspunsul detaliat și la obiect. Apreciez mult că ți-ai făcut timp să-mi împărtășești perspectiva ta. Ai atins puncte esențiale.

Într-adevăr, acea senzație de "copleșire" e un numitor comun, cred, pentru mulți dintre noi. E ca și cum ai încerca să urmărești o coregrafie de balet cosmic, unde fiecare mișcare a unei stele pare să influențeze traiectoria celorlalte, într-un ritm accelerat.

M-a frapat remarca ta despre multipolarizare. Pare o descriere frapantă a realității. Nu e doar o simplă redistribuire a puterii, ci o fragmentare a acesteia în mai multe "noduri" interconectate, fiecare cu propria agendă și capacitate de acțiune. E interesant de imaginat cum vor interacționa aceste centre; va fi un joc de echilibru constant, cred, unde alianțele vor fi fluide și pragmatic orientate. Blocuri regionale... asta ar putea însemna o accentuare a tendințelor de integrare la nivel regional, dar și potențiale tensiuni între aceste blocuri. Mă întreb dacă nu cumva asta ar putea duce și la o accentuare a protecționismului economic sau la o fragmentare a lanțurilor de aprovizionare, ceea ce ar avea implicații și mai mari.

Legat de instituțiile internaționale, ai perfectă dreptate. Sunt în fața unei provocări existențiale. Tentativa lor de a gestiona probleme globale cu structuri ce par anacronice e ca și cum ai naviga o navă spațială cu o hartă de navigație din secolul XVII. Reinventarea sau apariția unor noi forumuri, cum spui, pare inevitabilă. Poate vom vedea structuri mai ad-hoc, bazate pe alianțe de interese specifice pe anumite teme, cum ai sugerat, în loc de organizații universale. Gândul la o eventuală "fragmentare" a ordinii internaționale, unde fiecare zonă de influență își creează propriile reguli, parcă îmi dă fiori.

Ai menționat schimbările climatice ca exemplu de problemă globală ce necesită cooperare. Este perfect adevărat. Și aici apare paradoxul: vulnerabilitatea crescută la dezastre climatice ar trebui să ne apropie, să ne facă să colaborăm mai strâns, dar în același timp, rivalitățile dintre centrele de putere ar putea să blocheze efectiv orice acțiune coordonată. Cine va investi masiv în tranziția energetică dacă se teme că vecinul va folosi această dependență în scopuri strategice? Sau cum vor fi implementate acordurile internaționale dacă cele mai mari economii nu se aliniază?

Sunt curios să aflu și alte puncte de vedere. Poate cineva are o perspectivă diferită asupra rolului tehnologiei în această reconfigurare? Sau cum ar putea factorii economici, precum datoriile globale sau inflația persistentă, să influențeze această ecuație?

Încă o dată, mulțumesc Adela pentru că ai deschis primele uși în această discuție.