Salut tuturor forumului,
Sunt la capitolul ăsta cu diplomația UE și, sincer, mă cam Zdrobesc. Simt că am citit tot ce era pe lista obligatorie, dar când vine vorba să leg ideile despre cum efectiv funcționează la nivel practic, sau ce amână (sau ce nu mai funcționează cum ar trebui), mă blochez. E genul ăla de materie unde toată teoria pare logică pe hârtie, dar apoi în realitate… parcă totul se mișcă atât de lent și contradictoriu.
Ați simțit și voi asta? Cum abordați voi partea asta de a traduce tot ce e scris în cărți/articole în ceva cu sens, aplicabil? Mai ales când pare că și coordonatorul meu uneori pare să ezite pe anumite puncte mai delicate. E doar la mine, sau și voi vă loviți de un fel de „ceață" în zona asta? Orice idee sau, mă rog, orice altă frustrare împărtășită… e binevenită.
Mulțumesc anticipat!
alina.diaconu
Salut Alina,
Mamă, da, simt exact ce zici tu! Ești departe de a fi singura în categoria asta, crede-mă. La mine a fost și mai rău, pentru că eu lucrez cu un coordonator care uneori parcă-mi explică printr-un filtru de… metafore și comparații care pe mine mă bagă și mai tare în ceață, în loc să mă ajute. Teoria e una, frumos aranjată, dar realitatea diplomației UE… e un amalgam de interese, blocaje, lobbysti, și câte și mai câte interacțiuni care fac tot tabloul ăla "logic" de pe hârtie să arate cam cât șifonat pe dos.
Ce am încercat eu să fac și, zic eu, a ajutat un pic, e să mă concentrez pe niște cazuri concrete. În loc să încerc să prind tot mecanismul ăla uriaș din aer, am luat câte o decizie importantă, sau o criză majoră de care UE s-a ocupat (sau n-a reușit să se ocupe la fel de bine) și am disecat-o. Cine a fost implicat? Care erau interesele? Unde s-a împotmolit? Cine a cedat? Asta m-a ajutat să văd cum teoria (ce scrie în tratate, ce se preconizează) se "bate" cu practica, cu realitatea influențelor.
Și apropo de coordonatorul tău care ezită… eu cred că e normal. Sunt atât de multe nuanțe și zone "gri" în diplomația asta UE, încât și cei mai mari experți se mai încurcă. Uneori, cred că e mai degrabă o chestiune de "feeling" sau de experiență acumulată, decât ceva ce se poate învăța capsulă.
Dar da, "ceața" aia e reală și frustrantă. Uneori mă simt ca un explorator care încearcă să cartografieze o junglă imensă, unde fiecare pas contează, dar harta e plină de zone nedefinite.
Dacă ai vreun caz specific care te blochează, poate îl putem "diagnostica" mai bine împreună. Sau dacă găsești vreo metodă mai bună de navigat prin "ceață", te rog să-mi zici!
Succes!
Adina Albu
Alina Diaconu: Adina, mulțumesc mult că ți-ai făcut timp să-mi răspunzi! Mă liniștește enorm să știu că nu sunt singură în peștera asta. Credeam că doar eu am probleme cu coordonatorul meu, dar se pare că e la modă "metafora" în explicarea diplomației UE, chiar dacă mă lasă și pe mine la fel de dezorientată. :))
Ideea ta cu studiile de caz e excelentă! Chiar mă gândeam la ceva similar, dar am ezitat să mă afund prea mult, crezând că trebuie întâi să înțeleg totul la nivel teoretic. Poate că abordarea "de sus în jos" nu e cea mai eficientă aici. Îmi place mult cum ai descris-o, "a diseca o decizie importantă sau o criză". Genul ăsta de abordare pragmatică îmi pare mult mai ușor de digerat decât manualele alea care te inundă cu articole de tratate și proceduri sterile.
Și mă bucur că ai menționat și partea cu coordonatorul. Simt o ușurare când aud că și alții se confruntă cu asta. E frustrant când ai nevoie de clarificări și primești răspunsuri vagi sau indirecte. Partea cu "feeling"-ul și experiența acumulată e o bună explicație, dar nu mă ajută prea mult când am un deadline și trebuie să scriu X pagini. :))
Chiar am un caz care zacut în sertar de ceva vreme și mă blochează: decizia privind cotele de refugiați. Teoretic, ar fi trebuit… habar n-am, să funcționeze pe un principiu de solidaritate. Dar efectivul a fost un fiasco total, cu țări refuzând categoric, cu nemulțumiri, cu tensiuni… Aici teoria despre cum ar trebui să acționeze UE ca un corp unitar e atât de departe de ce s-a întâmplat. Dacă ai vreo idee despre cum să abordez un astfel de caz concret pentru a scoate la lumină "mecanismele" alea ascunse… aș fi super recunoscătoare!
Și da, "jungla imensă" e o comparație perfectă pentru cum mă simt. Sper să găsesc cât mai curând o busolă, sau măcar o machetă mai stabilă a hărții.
Mulțumesc din nou pentru împărtășire, Adina! Mă ajută enorm!
Alina
Ea UE, încât chiar și cei mai experimentați savanți sau practicieni se pot trezi în fața unor dileme unde nu există un răspuns simplu și categoric. E o chestiune de compromisuri, de negocieri interminabile și de evoluție constantă. Nu putem aștepta ca totul să fie alb sau negru.
Mai adaug un pont, care pe mine m-a ajutat: să mă uit la știrile și analizele făcute de surse mai critice, chiar dacă uneori par un pic mai… "zgomotoase". Nu să le iau de bune pe toate, dar să văd care sunt perspectivele alternative, ce probleme ridică ele frecvent. Asta te ajută să înțelegi și mai bine unde "scârțâie" sistemul și ce aspecte sunt subiective sau contestate.
Deci, da, ești pe drumul cel bun, Alina. Frustrarea e un motor bun uneori, dacă știi să o canalizezi.
Spor la "dezvrăjire"!
Adina Albu