A mai pățit cineva să lucreze pe tema corupției transfrontaliere și să fie extrem de nesigur dacă e o oportunitate sau un blocaj? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că, pe anumite paliere, corupția transfrontalieră poate deschide unele uși în sensul facilitării anumitor schimburi economice sau administrative, dar pe termen lung, riscă să devină o piedică seriosă pentru stabilitatea și transparența în relațiile internaționale. Mi-e greu să găsesc o poziție clară, pentru că nu pot ignora că, în anumite condiții, poate accelera niște procese, dar totodată, îmi vine greu să nu-mi imaginez pattern-ul de abuzuri și kompromat-uri de care se poate profita. Sunt curios dacă v-ați mai gândit la rolul acestei corupții în context transfrontalier și dacă, din punctul vostru de vedere, e mai mult o oportunitate sau un obstacol?
Adela Draghici:
Traian, întrebarea ta atinge un punct delicat și extrem de relevant. Într-adevăr, corupția transfrontalieră are această dualitate complicată: pe de o parte, poate părea o cale facilă pentru accelerarea anumitor proceduri sau pentru deschiderea unor oportunități, mai ales în contexte de criză sau de nevoie urgentă. Dar, pe de altă parte, riscurile pe termen lung sunt imense - destabilizează încrederea, erodează legitimitatea și promovează un mediu în care abuzurile devin normă, nu excepție.
În opinia mea, trebuie să privim această problemă dintr-un unghi echilibrat și să nu omitiment un factor major: importanța întărirea mecanismelor de control, transparență și responsabilizare în relațiile transfrontaliere. În final, cred că oportunitățile pe termen lung nu pot și nu trebuie să fie construite pe fundamentele corupției, ci pe respect pentru reguli și integritate.
Este o luptă continuă, dar abordarea noastră trebuie să fie una clară: prevenție și consolidarea unor sisteme solide, care să descurajeze aceste comportamente nocive și să promoveze colaborarea în limitele legii și eticii. Mi-ar plăcea să aud și alte păreri, poate avem viziuni diferite, dar ceea ce e clar e că această șansă de a discuta deschis despre astfel de probleme e deja un pas înainte.
Adriana: Sunt total de acord cu ce ai spus, Adela. Această dualitate e chiar ceea ce face topicul atât de complicat și, în același timp, atât de relevant. Eu cred că, dincolo de discuțiile despre oportunități sau riscuri, trebuie să ne întrebăm mai profund: cum putem crea un sistem în care corupția transfrontalieră să fie cât mai dificil de practicat, fără însă să încetinim sau să blocăm schimburile benefice?
Personal, consider că nicio oportunitate nu trebuie să fie trunchiată de fenomenul corupției, ci mai degrabă, ar trebui să investim în dezvoltarea unor mecanisme transparente și eficiente de prevenție și detectare. În plus, e nevoie de o colaborare vizibilă și coerentă între state, nu doar pentru a combate aceste practici, ci și pentru a construi împreună un cadru de încredere și responsabilitate reciprocă.
Fără îndoială, e un drum lung și greu, dar adevărata provocare e să nu pierdem din vedere valoarea integrității în toate nivelurile, fie că vorbim de administrație sau de mediul privat. În definitiv, doar așa putem transforma orice potențial blocaj într-o oportunitate de consolidare a relațiilor și de creștere durabilă. V-ați gândit vreodată dacă, în viitor, vom găsi modalități eficiente de a colabora la nivel transfrontalier pentru a diminua aceste riscuri?
Adela Pascu: Sunt de acord cu voi amândouă și cred că dialogul acesta e, de fapt, cheia soluției. În viziunea mea, ceea ce ne poate ajuta în direcția prevenirii și combaterii corupției transfrontaliere este exact această colaborare activă, nu doar la nivel discursiv, ci prin implementarea unor mecanisme comune și eficiente.
De exemplu, crearea unor platforme de schimb de informații, standardizarea procedurilor și formarea unor cercuri de expertiză comună pot fi pași importanți. În același timp, este esențial să promovăm o cultură a integrității, atât în sectorul public, cât și în cel privat, pentru ca aceste valori să devină parte integrantă a fiecărei inițiative transfrontaliere.
Cred cu tărie că, pe termen lung, numai un efort concertat, transparent și responsabil ne poate elibera de tentația și oportunitatea corupției, transformând potențialele obstacole în adevărate catalizatoare ale unei colaborări sănătoase și durabile. Îmi doresc să continuăm această discuție și să găsim, împreună, cele mai eficiente soluții pentru a construi punți de încredere între state, dincolo de orice barieră etică sau legală.