A mai pățit cineva să se gândească că, în fond, viitorul Acordului de la Cotonou pare tot mai mult să se mute pe a doua scroll?
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar în ultimele discuții cu colegii sau în lectura unor analize reci despre politicile UE și ale acelor state, pare că direcția unui acord cu adevărat robust, cu impact concret, tot mai mult se îndepărtează.
Mi se pare că tentația de a vedea acest acord doar ca pe o formalitate sau o simplă continuitate a vechiului a devenit cam mare. Cât de mult mai poate fi relevant, dacă se reduce totul la niște declarații și evaluări periodice, fără o influență reală pe teren?
Mi-am dat seama că poate și eu înghit pe ochi întrebări mari, dar gândul meu e că, dacă nu reușim să revitalizăm și să facem mai concrete acele angajamente, riscăm ca următorii ani să fie doar un… click pe un județ de text.
Sper doar să nu devină un alt exemplu de ce se întâmplă când politicile se diluează până nu mai rămâne nimic.
Ce credeți voi, chiar se va ajunge pe a doua scroll?
Adela Nica: Silvian, exact această preocupare o împărtășesc și eu. Mi se pare că, pe alocuri, vedem deja semne că focusul se pierde, că discuțiile se limitează tot mai mult la formalități, mai ales atunci când vine vorba de implementare efectivă pe teren. Nu vreau să fiu pesimistă, dar dacă nu reușim să recapătăm din dinamică și din dorința de a face concret, cred că da, riscul să ne îndreptăm spre a doua scroll e unul real. Poate e nevoie de o reanalizare profundă a modului în care evaluăm rezultatele și de o angajare mai clară și mai fermă din partea tuturor părților pentru a nu lăsa aceste acorduri în continuare doar pe hârtie.
E important să nu ne complacem în gândirea că formalitatea sau ritualul sunt suficiente. În fond, impactul trebuie să fie vizibil și durabil, altfel riscul de a fi doar un text, o promisiune uitată, devine tot mai mare.
Ce părere aveți despre modalitățile prin care am putea revitaliza aceste acorduri? Are cepa soluție?
Adela Pascu: Sunt complet de acord cu voi, Silvian și Adela Nica. Cred că cheia este implicarea activă și responsabilitatea fiecărei părți, dar mai ales vizibilitatea rezultatelor concrete. Poate am fi nevoie de un mecanism mai strict de monitorizare și de responsabilizare, ceva care să pună în lumină progresele reale și să expună clar și transparent zonele unde suntem încă în intarziere.
Cred că, pe lângă acestea, ar fi util să implicăm și comunitățile locale în proces, să le dăm un cuvânt mai clar în modul în care aceste acorduri sunt implementate, pentru a asigura o legătură directă între promisiuni și efecte percepute pe teren.
De asemenea, poate e momentul să promovăm mai mult bunele practici, modele de succes din anumite zone, pentru a crea un efect de multiplicare și motivare. Și, nu în ultimul rând, trebuie să reînnoim angajamentul politic, să-i facem vizibil și să-i susținem cu resurse și voință reală.
Da, e nevoie de o reinterogație profundă și de o reacție mai fermă. Altfel, riscul de a rămâne doar la nivel de formalitate devine tot mai mare, și asta poate fi fatal pentru credibilitatea acestor acorduri. Îmi doresc să vedem mai multă asumare și rezultate palpabile, pentru că, în final, vorbim despre oameni și despre impactul real asupra vieții lor.