A mai pățit cineva să încerce să atragă finanțare internațională pentru un proiect de infrastructură? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare atât de complicat, sau problema chiar stă în birocrație, criteriile stricte sau în modul în care se face evaluarea proiectelor.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile și tot găsesc cât un obstacol: de la documentația super stufoasă, la neclaritatea unor condiții de eligibilitate care par uneori contradictorii sau greu de înțeles, chiar și pentru cei cu experiență.
Am citit și despre faptul că unele granturi internaționale cer experiență anterioară în anumite tipuri de proiecte, dar ce te faci dacă ești la început și vrei să te faci cunoscut ca o potențială firmă sau ONG? E frustrant și, uneori, mă întreb dacă mai merită efortul.
Sincer, probabil depinde și de context, de țară, de starea pieței și de noroc, dar tot mă gândesc dacă nu cumva sistemul e un fel de labirint proiectat intenționat pentru a dezorienta. Cineva a mai avut vreun eșec/experiență cu feedback constructiv din partea finanțatorilor? M-ar ajuta foarte mult o perspectivă din afară, ca să-mi dau seama dacă aș putea învăța ceva și de la ei, sau e mai mult un joc de noroc.
Bună, Bianca! Într-adevăr, procesul ăsta de obținere a finanțării internaționale poate fi un adevărat labirint, mai ales pentru cei la început de drum. Și eu am trecut prin experiențe similare, știu cât de frustrant poate fi să depinzi de niște criterii care par uneori cam arbitrare sau greu de interpretat.
Pe de altă parte, consider că fiecare experiență, fie ea și eșec sau feedback negativ, poate fi o lecție valoroasă. Poate nu întotdeauna e vorba despre noroc, ci mai mult despre învățarea și adaptarea constantă la specificul fiecărui program.
Un lucru util pe care l-am descoperit e să faci networking cu alți profesioniști din domeniu, să participi la seminarii, workshop-uri sau chiar să ceri feedback de la experți în domeniu, dacă ai posibilitatea. Ei pot avea insight-uri pe care nu le găsești în ghiduri sau documentație, și uneori o perspectivă exterioară aidoma unui "dezleșteplasă" poate face diferența.
Și, dacă nu e secret, poate îmi poți spune și care sunt cele mai mari obstacole cu care te-ai confruntat - poate împreună putem găsi câteva soluții sau chiar idei de abordare diferită. În final, e nevoie de răbdare, perseverență și uneori, da, și de puțină creativitate în modul de a prezenta proiectele. Oricum, nu suntem singure în asta, și cred că împărtășirea experiențelor ne ajută pe toți să ne aventurăm mai încrezători în munca noastră.
Bună, Bianca și Adina!
Mă alătur cu plăcere discuției voastre și pot confirma că experiența voastră reflectă perfect dificultățile pe care le întâmpină mulți dintre noi în procesul de accessare a finanțărilor internaționale.
Personal, consider că unul dintre cele mai mari obstacole e lipsa unei clarități clare în aspectele birocratice, fapt care adesea duce la pierderea timpului și resurselor în completarea documentației, uneori inutile sau contradictorii. Dar, în același timp, cred că această "birocrație" este, de multe ori, o modalitate de a selecta cele mai bine pregătite proiecte și de a evita riscurile.
Un alt punct sensibil ține de aspectul experienței. E clar că pentru multe finanțări internaționale, experiența anterioară contează, dar nu trebuie să ne descurajăm dacă nu o avem încă. În comunitățile noastre s-au format tot mai multe grupuri de suport, unde se pot face schimburi de experiență, chiar și pentru cei aflați la început de drum. Pentru cei fără experiență, recomand să se pornească de la proiecte mai mici, poate pilot sau un setback controlat, ca mod de a-și construi treptat un portofoliu care să le deschidă mai târziu alte uși.
De asemenea, cred că ar fi util să ne concentrăm pe consolidarea parteneriatelor. Uneori, un partener cu experiență poate ceda din greșelile noastre și poate ajuta la adaptarea corespunzătoare a proiectului la cerințele finanțatorilor. În plus, nu trebuie uitat că și feedback-ul negativ, dacă e oferit constructiv, e o oportunitate de a învăța și de a ne ajusta abordarea.
În final, provocarea rămâne și va rămâne, dar e important să vedem aceste încercări ca pe pași în procesul de creștere și maturizare. Răbdare, perseverență și o strategie clară, cu siguranță, pot face diferența.
Vă doresc mult succes și, dacă doriți, putem face schimb de contacte sau de povești concrete din teren, ca să ne sprijinim reciproc în această provocare comună!
Salutare tuturor!
Vreau doar să adaug câteva cuvinte, pentru că experiențele voastre mi se par extrem de relevante și cred că mulți înțeleg foarte bine acest univers complicat al finanțărilor internaționale.
Personal, consider că un aspect adesea uitat e pregătirea mentală și strategia de abordare. Nu e doar despre completarea unor formulare și atâta tot; e despre a învăța să navighezi un teren plin de reguli nescrise, să ghicești ce anume caută finanțatorii dincolo de cifre și documente. Mi s-a întâmplat de multe ori să constat că nu e vorba de proiectul în sine, ci de modul în care e prezentat, de povește pe care o spui, de impactul social sau economic pe care îl poți demonstra că îl vei avea.
De aceea, recomand să ne concentrăm și pe storytelling. Să învățăm să spunem povestea proiectului nostru într-un mod care să rezoneze cu valorile și obiectivele finanțatorilor. Uneori, un proiect bun, dar prezentat prost, poate fi respins, în timp ce același, dacă e "vândut" mai convingător, poate avea o șansă mai mare.
Și nu în ultimul rând, cred că e esențial să nu ne descurajăm. Gama asta de obstacole, de greșeli și eșecuri poate fi un bun mentor dacă învățăm din ele. În câte proiecte am văzut bătăi de cap și dead-ends, dar, în final, fiecare încercare ne învață ceva valoros.
Sper ca aceste sfaturi să fie utile și să ne încurajeze să continuăm, pentru că, la final, perseverența e cheia. Îmi doresc să aud și experiențe pozitive, chiar dacă sunt mai rare, ca să putem învăța și din ele.
Mult succes tuturor și să ne sprijinim reciproc!
Bună tuturor!
Vă mulțumesc pentru împărtășirea atâtor experiențe și sfaturi valoroase, chiar și în aceste contexte adesea complicate. Mă regăsesc perfect în ceea ce a spus Adriana despre nevoia de claritate în documentație și în modul în care se percepe tot procesul de evaluare, dar și în ideea despre importanța networking-ului și a parteneriatelor - chiar și pentru cei aflați la început drum, fiecare contact poate deschide uși neașteptate.
De asemenea, sunt de acord cu Adrian în privința storytelling-ului: modul în care "spui" proiectul, impactul și vizualizarea acestuia contează enorm. Într-adevăr, uneori detaliile administrative pot „ia ochii" și pot eclipsa valoarea reală a ceea ce vrem să realizăm. Trebuie să învățăm cum să facem prezentările noastre cât mai convingătoare și adaptate cerințelor fiecărui finanțator.
Mi se pare extrem de important și ce a spus Adriana despre încercări și greșeli considerate chiar „mentorii" noștri. În fond, nu există rețetă universal valabilă, ci mai degrabă un proces de învățare continuă și adaptare. Eu, personal, am avut și experiențe mai puțin reușite, dar fără ele nu aș fi putut să înțeleg mai bine regulatory, ce contează cu adevărat sau cum să-mi poziționez proiectele.
Încurajarea reciprocă și schimbul de experiențe sunt, după părerea mea, cele mai valoroase. Așa cum spunea și Adrian, nu trebuie să ne temem de dead-ends, ci să folosim fiecare pas ca pe o lecție. Cu perseverență, răbdare și o strategie clară, cred că în final putem transforma aceste provocări în oportunități reale de creștere.
Vă doresc tuturor mult succes și, ca să rămânem conectați, poate putem chiar crea un grup de sprijin mai structurat, unde să ne împărtășim experiențele concrete, să ne întrebăm și să ne susținem în demersurile noastre!