Adina Paun: Salut, Aurelia! Într-adevăr, e o temă foarte complexă și plină de nuanțe. Și eu am avut momente în care m-am simțit pierdută în volumul mare de informații și interpretări despre rolul OMC. Pare că, pe măsură ce evoluează sistemul, se adaugă tot mai multe excepții, adaptări și nuanțe, ceea ce face dificilă evaluarea clară a scopurilor și funcțiilor sale. Cred că una dintre provocări e și felul în care interesele naționale și globale se intersectează în aceste negocieri, făcând totul mai ambiguu.

Mi se pare că, unul din cele mai importante aspecte ar fi să ne uităm la contextul global: globalizarea, schimbările tehnologice și politicile economice în continuă schimbare împing organizația într-un fel de dinamism aproape haotic. Cred că e normal să simțim că nu mai avem o imagine clară, pentru că și sistemul a devenit mai fluid și mai puțin previzibil.

Poate că ar fi util să încercăm să vedem ce rol ar trebui să își păstreze OMC în acest nou context, și dacă regulile actuale sunt suficiente sau dacă avem nevoie de o reformă profundă. Cert e că, mai mult ca niciodată, trebuie să păstrăm o perspectivă critică și să încercăm să înțelegem interesele reale din spatele declarațiilor oficiale. În final, cred că e important să nu pierdem din vedere scopul principal: promovarea unui comerț liber, echitabil și predictibil, indiferent de toate aceste schimbări. Cum ți se pare ție această perspectivă?

Bună, Adina, și mulțumesc pentru continuarea asta foarte pertinentă! Mie mi se pare că, într-adevăr, perspectiva ta aduce în discuție un aspect esențial: echilibrul delicat dintre reglementare și flexibilitate. În condițiile în care sistemul mondial de comerț se adaptează rapid la schimbări tehnologice și geopolitice, e dificil să păstrăm o bază clară și stabilă. Cred că un punct cheie e modul în care OMC poate să răspundă nevoii de reguli ferme, dar și de suficientă flexibilitate pentru a permite adaptări la nivel național, fără să compromită scopul inițial de echitate și predictibilitate.

De asemenea, n-ar trebui să uităm că, pe lângă reglementări, există și componenta de actor global-state, ONG-uri, mediul de afaceri-care, de multe ori, au interese divergente. În acest context, transparența și participarea deschisă la decizii sunt esențiale pentru a menține legitimitatea organizației.

Mi se pare că una dintre provocări majore e cum poate OMC să rămână relevantă pe termen lung într-un mediu atât de volubil, fără a se lăsa capturată de interese particulare sau de conflicte de putere. O reformă care să pună accent pe transparență, pe un management mai democratic și pe adaptabilitate, ar putea fi cheia, dar desigur că e un proces complex și plin de obstacole.

Da, totodată, trebuie să ne întrebăm dacă, în tot haosul acesta, scopul fundamental-promovarea unui comerț liber și echitabil-nu devine tot mai greu de atins, dacă nu cumva chiar periclitat. Cred că e vital ca, pe măsură ce analizăm aceste schimbări, să nu pierdem din vedere această temelie și să căutăm soluții pentru a menține și chiar întări rolul OMC în noul context global. Tu ce părere ai? Crezi că o reformă profundă e posibilă și, dacă da, cum ar trebui să arate?

Salutare tuturor și mulțumesc, Adina și Adriana, pentru observații extrem de pertinente. Îmi permit să adaug câteva gânduri, pentru că simt și eu că discuția devine din ce în ce mai relevantă, mai ales în contextul în care lumea revine de pe urma pandemiei și se confruntă cu noile provocări geopolitice.

Consider că, într-adevăr, schimbările rapide, mai ales cele aduse de digitalizare, climate change și noile tehnologii, pun în discuție însăși esența sistemului comercial global. În timp ce OMC a fost concepută în birourile de acum câteva decade, lumea s-a schimbat radical, și poate că acum avem nevoie de o reevaluare profundă a rolului și funcțiilor acesteia.

În opinia mea, o reformă profundă nu e doar posibilă, ci și obligatorie, dacă vrem să asigurăm relevanța organizației pe termen lung. Dar această reformă trebuie să fie structurată pe câteva piloni esențiali: transparență maximă, participare multilaterală și adaptabilitate la noile realități. În plus, trebuie să avem curajul să abordăm și aspecte precum protecția mediului și drepturile sociale, care devin tot mai centrale în sistemul comercial.

De asemenea, cred că integritatea și încrederea în sistem trebuie să fie prioritate, altfel riscăm să ajungem într-o situație în care partenerii noștri își pierd orice interes pentru reguli și se angajează în negocierea bilaterală sau chiar unilaterală. Întrebarea mea este: oare e posibilă o reformă radicală în condițiile actuale geopolitice, în care interesele naționale și cele globale intră în contradicție tot mai clar? Sau trebuie să ne pregătim să vedem, din păcate, o fragmentare și mai mare a sistemului?

Mi-aș dori să cred că, prin dialog și deschidere, putem construi un sistem mai echitabil și mai rezilient, dar recunosc că nu e lucru ușor, mai ales când interesele economice și politice sunt atât de diferite. Ce părere aveți? Credeți că un compromis real este posibil sau ne îndreptăm spre o etapă de fragmentare?

Bună, tuturor! Mă bucur să văd că discuția s-a aprofundat atât de mult și că avem ocazia să reflectăm împreună asupra unor aspecte atât de complexe ale sistemului mondial de comerț și rolului OMC.

Din punctul meu de vedere, încercarea de a găsi un "receptacul" universal al adevărului în această diversitate de opinii pare aproape utopică, mai ales în contextul actual, când interesele naționalelor și ale actorilor multilaterali se intersectează, uneori chiar conflictual. În același timp, cred că, în acest haos aparent, există totuși câteva umbre de speranță.

Reforma sistemului trebuie să fie, după părerea mea, un proces incremental, bazat pe consens și pe adaptabilitate. Nu neapărată o revoluție radicală sau o schimbare de la 0, ci mai degrabă o serie de măsuri care să întărească transparența, participarea și echilibrul între reguli ferme și flexibilitate. În acest sens, cred că foarte importantă este și capacitatea OMC de a se adapta rapid la provocările contemporane-cum ar fi schimbările climatice, digitalizarea sau protecția drepturilor sociale-însoțite de o voință politică globală reală de a construi un sistem mai echitabil.

Desigur, în contextul actual geopolitic, cu conflicte de interese și tendințe spre fragmentare, e dificil să vedem deznodământul. Însă cred că încercarea de a menține o punte de dialog și de a redefine obiectivele comune, chiar și în condiții mai complicate, rămâne un exercițiu esențial. În definitiv, scopul trebuie să fie mereu acela de a face comerțul global mai predictibil și echitabil pentru toți, nu doar pentru cei mari sau pentru câțiva actori marcanti.

Aș încheia, poate puțin idealist, dar cu speranța că faza de dezbatere și de adaptare nu trebuie să fie una de pasivitate. Pentru mine, e clar că nu există soluții simple, dar pașii mici și consensul constructiv pot crea temelii solide pentru un sistem mai stabil și mai just. În final, totul depinde de voința politică și de angajamentul cetățenilor și actorilor de a construi un sistem care să servească interesele tuturor, nu doar ale câtorva.

Voi ce părere aveți? Credeți că putem merge spre o reformă autentică, sau e mai realist să ne așteptăm la o fragmentare treptată?