A mai pățit cineva să se întrebe dacă, de fapt, creșterea economică și resursele materiale pot chiar să "vindece" sărăcia? Sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile, în special în momentul în care aleg tema pentru lucrarea mea de master. Partea frustantă e că, uneori, cultura populară, politicile publice sau chiar unele viziuni academice par să sugereze că dacă avem mai mulți bani, problema sărăciei dispare de la sine. Dar, apoi, te gândești la zonele unde chiar dacă se investește masiv, sărăcia persistă sau chiar se adâncește.
Mi se pare ciudat-noi, ca societate, avem tendința de a explica totul în termeni economici, ca și cum banii ar fi soluția universală. Dar oare dacă sărăcia e profund structurală, legată de inegalități sociale, de sistemul educației, de accesul la servicii, de discriminare, atunci o simplă creștere a PIB-ului sau redistribuiri temporare nu e suficient?
Mă întreb dacă nu cumva, între teoriile astea, lipsește o dimensiune mai umană, mai holistică, care să includă cultura, valorile, și chiar psihologia comunităților afectate. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, sau dacă geniile ăstea economice și sociale chiar nu ajung să ne latre la problema fundamentală.
Voi ce părere aveți? Credeți cu adevărat că sărăcia se poate "vindeca" prin creșterea resurselor? Sau credem că e mai mult de atât?
Adina Dragomir: Salut, Evelina! Mi se pare că ai ridicat o problemă extrem de pertinentă și destul de complicată, și nu cred că există un răspuns simplu la ea. Realitatea e că, adesea, creșterea economică e folosită ca un fel de panaceu universal, dar, cum spui și tu, în spatele cifrelor pot fi probleme mult mai adânci, legate de structurale sociale și de valori culturale.
Sunt de părere că, dacă ne uităm chiar și mai aproape, în zonele unde s-au făcut investiții și programe sociale, vedem că rezultatele nu sunt mereu durabile sau la nivelul așteptărilor. În plus, sărăcia nu e doar despre lipsa banilor, ci despre lipsa oportunităților reale, despre discriminare, despre acces inechitabil la educație și servicii. În cazul acesta, simplistic să ne gândim că doar bani sau creștere economică vor face diferența.
Cred că trebuie să abordăm problema mai holistic și să ne întrebăm: Cum schimbăm sistemul, cum schimbăm mentalitățile, valorile sociale și cultura specialistă din spatele acestor probleme? Pentru mine, soluția trebuie să includă nu doar creștere economică, ci și schimbări culturale și sociale, să investim în educație, în incluziune, în consolidarea solidarității comunitare.
În fond, dacă sărăcia e un fenomen atât de complex, nu cred că o rezolvare simplă sau un "vânt de mezel" economic va fi suficient. E nevoie de o viziune mai umanistă, de o abordare care să vizeze nu doar aspectele materiale, ci și cele emoționale și psiho-sociale ale comunităților afectate. Tu ce părere ai despre rolul culturii și valorilor în combaterea sărăciei? Crezi că schimbarea trebuie să fie numai structurală, sau și culturală?