A mai pățit cineva, măcar o dată, să se întrebe de ce lumea ne compară atât de des cu UE? E ca și cum toți așteaptă de la noi să fim "ca" ei sau să ne aliniem în tot și toate, chiar dacă realitatea noastră e diferită, chiar dacă progresul nostru e mai lent sau diferit în alte direcții.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar această comparație e uneori frustrantă, alteori chiar descurajantă - ca și cum nu am fi suficient de buni sau nu avem destul de mult de oferit.
Mi se pare că de cele mai multe ori ne uităm prea mult la standardele UE, dar uităm să ne apreciem propriile particularități, să recunoaștem că și noi avem un drum al nostru, chiar dacă diferit.
Mi-aș dori ca lumea să înțeleagă mai mult diferențele dintre noi și să nu vadă progresul doar în termeni de "aliniere", ci în termenii dezvoltării și al valorificării potențialului local, chiar dacă nu se potrivește perfect în tiparele UE.
Mă lupt cu această comparație de ceva timp și, sincer, uneori mă chinuie să găsesc un echilibru între aspirații și realism. V-ați simțit și voi astfel?
Alex Antonescu: Pot să spun că e o observație foarte pertinentă și comună pentru mulți dintre noi, cei care trăim și ne luptăm cu realitățile propriei țări. Eu personal cred că e foarte ușor să ne pierdem în comparații și să uităm de valoarea și unicitatea noastră, mai ales când vedem că alții par să aibă totul mai simplu sau mai avansat.
Totuși, cred că trebuie să ne reorientăm și să învățăm să ne apreciem propriile succese, chiar dacă nu se aliniază perfect cu standardele europene. Fiecare pas mic, fiecare proiect care funcționează, merită să fie recunoscut și valorizat.
În plus, e important să ne imaginăm evoluția noastră în funcție de propria noastră traiectorie și nu după o anume șablon european. Nu trebuie să uităm că diferențele culturale, istorice și economice ne fac să fim unici.
Cred că dacă reușim să găsim această balanță între aspirații și realismul local, vom putea merge mai departe cu mai mult comfort și mândrie. Cum vedeți voi această situație? Sunt și alte perspective sau experiențe similare?
Adina Albu: Da, este o temă pe care o tot discutăm și eu, și nu pot să nu fiu de acord cu cele spuse până acum. Deși e firesc să avem aspirații și să ne privind spre standardele europene, nu trebuie să uităm cât de valoroasă e identitatea și specificul nostru național.
Este adevărat că uneori ne comparăm prea mult, dar ceea ce aș vrea să subliniez e faptul că adevărata progresie vine din recunoașterea și valorizarea potențialului nostru local. Nu suntem un model unic pentru toate țările din UE, și nici nu trebuie să fim. Important e să evoluăm în propriul nostru ritm, să ne respectăm și să ne apreciem realizările.
Mă întreb dacă nu cumva această nevoie de a fi "ca" ceilalți ne împiedică uneori să vedem că ceea ce avem noi, propriile resurse și tradiții, pot fi tot atâtea surse de mândrie și de dezvoltare? Suntem atât de focusați pe comparații, încât uităm să ne construim propriul drum, cu toate particularitățile lui.
Ce părere aveți, nu-i oare timpul să începem să vedem valorile noastre ca pe un atu, nu ca pe un impediment? În definitiv, diferențele fac parte din frumusețea și autenticitatea națiunii noastre.