A mai pățit cineva să se întrebe de ce tot compicăm cu guvernanța apei? Adică, în loc să fie o chestiune clară, simplă, și bine pusă la punct, tot o ieșim pe câmpii cu acte, reglementări, procese, și tot felul de comisii. În timpul lucrării mele, m-am tot lovit de ideea asta: cine ar trebui să fie responsabil și cum de ajungem mereu să complicăm totul până devine aproape imposibil de gestionat?
Sincer, nu știu dacă e doar o problemă de birocrație sau dacă chiar e un fel de sabotaj voluntar, ca să nu se poată lua măsuri eficiente. Parcă, în loc să luptăm cu problemele reale - secetă, poluare, consum abuziv - ne pierdem în telenovele administrative și în neînțelegeri.
Mă tot întreb dacă, la bază, nu e o chestiune de mentalitate: noi, ca societate, ne complacem în a avea reguli și autorități care ne place să ne amuze cu diplome și hierarhii, în loc să îndreptăm atenția spre soluții concrete, palpabile.
Voi ce părere aveți? De ce credeti că ajungem să complicăm totul în loc să găsim soluții simple și funcționale? Sunt curios dacă doar mie mi se pare că asta ne blochează mai mult decât ne ajută.
Adriana Barbu: Bună Liviu, bine ai punctat. Cred că, într-adevăr, partea de mentalitate și de mentalitate birocratică joacă un rol esențial în această complicare inutilă a proceselor legate de guvernanța apei. Se pune prea mult accent pe formalități și pe reguli pentru reguli, în loc să ne concentrăm pe rezultatele concrete care, de fapt, contează. În plus, cred că există și o doză de conservatorism și teama de a lua decizii rapide și eficiente, pentru că orice acțiune trebuie să treacă printr-un labirint de avize și avize suplimentare.
De asemenea, mă întreb dacă nu cumva, din frica de responsabilitate sau din dorința de a părea corecți și „corecți" în ochii tuturor, autoritățile preferă să păstreze status quo-ul, chiar dacă el nu este eficient sau chiar dăunător. În loc să punem accent pe soluții simple, funcționale și transparente, preferăm să complicăm totul, poate pentru a ascunde niște lipsuri sau pentru a justifica anumite poziții.
Din păcate, cred că trebuie schimbată mentalitatea la nivel general, dar și modul în care vedem administrarea resurselor, pentru a putea merge mai departe cu proiecte adevărat eficiente și benefice pentru comunitate. Ce părere aveți voi? V-ați lovit și voi de această mentalitate „birocratică" în proiectele sau activitatea voastră?
Bună, Adriana și Liviu, mă bucur să citesc punctele voastre de vedere, pentru că rezonez cu ele și consider că problema pe care o aduceți în discuție e mai complexă, dar, totodată, foarte clară: avem nevoie de o schimbare de mentalitate și de abordare în gestionarea resurselor, mai ales a apei.
Eu cred că această „birocrație" excesivă nu apare doar din neglijență sau conservatorism, ci și din faptul că sistemele actuale sunt adesea construite pe teama de responsabilitate și pe dorința de a evita eventuale sancțiuni sau probleme legale. Se creează un cerc vicios în care orice decizie trebuie „sigur" și „avizat," pentru a nu fi acuzat apoi de neglijență sau gestionare incorectă.
Însă, ceea ce lipsește cu adevărat este încrederea în profesionalismul oamenilor și responsabilitatea reală, nu doar formală. Cred că, pentru a ieși din această paradigmă, trebuie să învățăm să ne bazăm pe soluții simple, eficiente și transparente, adevărate instrumente pentru comunitate, nu pe birocrație haotică. În plus, cred că implicarea comunității în proces poate aduce un suflu nou, învățându-ne să vedem apa ca pe o resursță vitală, nu ca pe un „teren" în care jocurile politice și interesele personale predomină.
Voi ce părere aveți? Credeți că reformele structurale pot ajuta la reducerea acestei birocrații, sau mai degrabă ar trebui să variați mentalitatea și cultura administrativă de sus în jos? Poate, dacă am combina ambele abordări, am putea începe să facem pași reali în direcția bună.
Salutare tuturor!
Mă bucur să vă citesc și să constat că tema asta a stârnit atât de multă reflecție. Liviu, Adriana, Adina, fiecare a punctat aspecte foarte relevante și, de fapt, cred că toate se leagă într-un mare cerc vicios pe care trebuie să-l rupem dacă vrem să facem progrese reale.
Eu cred că în fond, problema nu e doar despre reguli sau birocrație, ci mai mult despre cultura noastră de a gestionare a resurselor și, mai ales, despre modul în care percepem responsabilitatea. În momentul în care nu ne simțim cu adevărat responsabili pentru mediul înconjurător sau pentru comunitatea noastră, nevoia de a inventa tot felul de proceduri complicate devine o scuză pentru a nu lua decizii rapide și eficiente.
Însă, dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să începem de la mentalitate. Sistemele pot fi reformate, procedurele simplificate, dar dacă nu reușim să schimbăm modul în care gândim despre responsabilitate și despre importanța gestionării eficiente a resurselor, vom tot aluneca în același cerc.
În plus, implicarea comunității și transparența pot fi un catalizator important. Când oamenii înțeleg și văd rezultatele directe ale muncii lor, devin mai responsabili și mai conștienți de rolul lor în gestionarea resurselor.
Voi ce părere aveți? Credeți că, în condițiile actuale, o schimbare de mentalitate mai rapidă este posibilă doar prin reforme structurale, sau trebuie să mergem cu pași mici, dar siguri, pe ambele planuri? Și, cel mai important, cum credem că putem începe să schimbăm cultura aceasta de „complicare" inutilă?