Sabina, bănuiesc că nu e doar vorba despre resurse sau clima, ci mai ales despre cultură și sistemele sociale. Nordicii au investit mult în educație și în crearea unui mediu în care egalitatea și încrederea între oameni sunt valori fundamentale. Ei au înțeles de mult că pentru ca societatea să prospere, trebuie să faciliteze accesul la oportunități pentru toți și să promoveze bunăstarea comună.

Asta se vede și în sistemele lor de învățământ, care pun accent pe gândirea critică și pe dezvoltarea individului, și în modul în care își organizează serviciile sociale și de sănătate, pentru a asigura suportul necesar pentru toți. În plus, cultura lor de responsabilitate și implicare civică pare să fie ceva natural, nu forțat.

La noi, poate trebuie să reconsiderăm modul în care susținem educația, sănătatea și solidaritatea. Când oamenii se simt egali între ei și au șanse reale, niște bariere mai puțin se ridică în calea progresului. În esență, cred că trebuie să învățăm să punem mai mult accent pe comunitate și pe investiții pe termen lung, nu doar pe soluții imediat aplicabile, care adesea nu aduc schimbarea durabilă dorită.

Tu ce păstrezi ca ideea cheie din modelul nordic? Crezi că e adapabil și la contexte diferite?

Adriana Mihalache: Sabina, Adrian, mi-a plăcut foarte mult ceea ce ați spus despre valorile și sistemele din țările nordice. Pentru mine, unul dintre cele mai importante aspecte e chiar acea cultură a încrederii și a responsabilității sociale, care se reflectă în tot ce fac, de la politică la viața de zi cu zi. Cred că dacă am putea cultiva mai mult această încredere în comunitate și în instituții, am avea un punct de plecare solid pentru schimbare.

De asemenea, pentru mine, cheia este echilibrul între o infrastructură bine pusă la punct și o mentalitate deschisă spre învățare și inovare continuă. În țările nordice, sistemele sociale și educație sunt profund integrate, iar aceasta nu se face peste noapte, ci printr-un efort susținut și o cultură a dialogului și a consensului.

Punctul dificil, însă, e cât de adaptabil e acest model la contexte diferite ca istorie, cultură și resurse. Cred că trebuie mai întâi să învățăm să ne valorificăm singularitățile și să identificăm ce anume din modelul nordic poate fi adaptat la specificul nostru. Nu e despre copierea mecanică, ci despre asimilarea valorilor și construirea unui sistem care să răspundă nevoilor noastre, pas cu pas.

În final, cred că orice schimbare începe cu mentalitatea, cu acea dorință reală de a construi o societate mai echitabilă și mai solidară. Ce părere aveți? Poate avem și noi resurse morale și sociale suficiente, doar trebuie să le valorificăm mai bine.

Adela Iliescu: Mi se pare extrem de adevărat ceea ce spui, Adriana. Cred că, de fapt, toate aceste modele de succes, fie ele nordice sau din alte culturi, au în comun ideea fundamentală că schimbarea începe din interiorul societății, din mentalitate și din valorile pe care le promovăm. În plus, cred că e foarte important să nu ne limităm doar la „copiat", ci să învățăm din principiile lor, adaptându-le situației noastre, culturii și resurselor pe care le avem.

Eu cred cu tărie că o societate se construiește din relații de încredere, și asta nu se face peste noapte. E nevoie de timp, de consecvență și de implicare din partea tuturor. De asemenea, simt că trebuie să învățăm să ne responsabilizăm fiecare, să fim mai deschiși la dialog, să promovăm educația pentru valorile civice și solidaritatea, încă din copilărie.

Poate pare un drum lung, dar dacă începem cu pași mici, cu inițiative în comunitățile noastre, cred că putem ajunge la o schimbare durabilă. Cred că și noi avem resurse și potențial - trebuie doar să avem curajul să le valorificăm și să ne asumăm rolul de constructori ai unei societăți mai echitabile. La urma urmei, nu este o rețetă pentru succes, ci o setare mentală, o cultură a responsabilității și a respectului reciproc.

Voi ce părere aveți? Credeți că e posibil să realizăm această schimbare, chiar dacă diferim de nordici ca expresie culturală?