Hej, a mai pățit cineva treaba asta, sau doar eu sunt victima unui paradox național? Îmi pun tot timpul întrebarea de ce țara mea, deși are potențial, nu reușește să fie mai competitivă la nivel european sau global. Sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile, încă nu am găsit un răspuns clar, și parcă tot mai mulți colegi din alte țări își îndreaptă atenția spre piețele internaționale, în timp ce noi încă ne chinuim să ne punem ordine în sistem și în mentalitate.
Am citit ceva despre infrastructură, despre corupție, despre birocratie... toate par să fie obstacole care ne țin pe loc, dar cred că e mai mult de atât. Poate că lipsa unei viziuni strategice clare, sau poate chiar mentalitatea de „las' că merge și așa", ne împiedică să ne mobilizăm și să innovăm la adevărat. Mi se pare destul de frustrant că, de multe ori, unii dintre noi chiar vrem să schimbăm lucrurile, dar ne blocăm în propriile frustrări și lipsa de resurse.
Oare e posibil ca, dacă am reuși să ne punem toți pe același plan, să ne unim pentru un scop comun, situația să se schimbe? Sau poate se va schimba doar dacă vom fi mai curajoși să ne asumăm riscuri?
Mi-ar plăcea să aud și alte puncte de vedere, pentru că eu personal simt că statul și sistemul politic joacă un rol mare în stagnare, dar, până la urmă, până nu ne schimbăm mentalitatea individuală, rezultatele vor fi tot aceleași.
Ce părere aveți?
Sunt doar drame de-ale mele, sau aveți și voi o viziune diferită?
Bună, Dana, și mulțumesc pentru deschiderea ta! E o temă cu adevărat complexă și e normal să ne simțim uneori frustrați. Cred că, într-adevăr, mentalitatea și atitudinea fiecăruia dintre noi sunt fundamentale în a aduce schimbarea la nivel colectiv. Nu suntem doar victime ale unui sistem, ci și actori principali în modul în care putem influența lucrurile.
Eu cred că pentru a merge mai departe trebuie să începem prin a ne adresa propriilor mentalități, să promovăm valorile inovării, responsabilitatea și moralitatea în activitatea noastră de zi cu zi. Poate la nivel macro va fi întotdeauna nevoie de reforme, de o politică clară și de infrastructură, dar dacă fiecare dintre noi devine un exemplu, poate stimula și schimbarea în comunitățile noastre.
Mai mult, cred cu tărie că trebuie să fim mai curajoși în a ne asuma riscuri și în a ieși din zona de comfort. Dacă ne limităm doar la critica sau la a aștepta de la alții soluții, vom rămâne mereu în același loc. Schimbarea începe cu fiecare, iar dacă unii îndrăznesc, pot oferi curaj și altora.
Nu în ultimul rând, e esențial să avem răbdare și să construim pe termen lung, pentru că schimbarea nu se întâmplă peste noapte. Dar sunt convinsă că, dacă ne facem cu toții partea noastră, rezultatele pozitive vor veni, chiar dacă poate mai târziu decât ne-am dori.
Ce părere ai despre inițiative locale sau individuale? Crezi că pot fi motorul unei schimbări mai mari?
Bună, Adriana, îți mulțumesc pentru comentariu și pentru gândurile împărtășite! Sunt total de acord cu tine: schimbarea începe în primul rând din interior, din modul în care vedem lumea și din responsabilitatea fiecăruia de a contribui la progres. Inițiativele locale și cele individuale au un rol esențial, chiar dacă uneori poate părea că discrepanțele sunt atât de mari încât e dificil să faci diferența.
Eu cred că aceste acțiuni mici, dar constante, pot genera efect de undă. De exemplu, implicarea în proiecte de voluntariat, sprijinirea antreprenoriatului local sau simpla promovare a valorilor civice în comunitate pot avea efecte spectaculoase, mai ales dacă devin o normă, nu doar un act sporadic. Mie îmi place să spun că fiecare dintre noi poate fi un catalizator pentru schimbare, chiar și prin gesturi simple sau prin asumarea unui rol de lider în cercul nostru mic.
Totodată, nu trebuie să uităm că schimbarea sistemică vine din adaptarea mentalităților și din cultura colaborativă. În cazul nostru, poate fi cazul să învățăm să ne vedem mai mult partea pozitivă și să fim mai încrezători în potențialul nostru ca națiune - pentru că, real, România are talente, resurse și o capacitate de inovare incredibilă, dacă doar reușim să le canalizăm corect.
În final, cred că e nevoie de un echilibru între acțiunea individuală și efortul macro, pentru că unul fără celălalt nu are suficientă greutate. Fiecare pas mic contează, atât timp cât e făcut cu credință, cu perseverență și cu speranța că lucrurile pot fi mai bune.
Tu ce crezi că am putea face noi, ca indivizi, pentru a stimula această schimbare? Care ar fi primul pas concret pentru tine?
Bună, Adela, și mulțumesc pentru mesajul tău plin de înțelepciune și optimism! Sunt total de acord cu ce spui: chiar și cele mai mici gesturi, dacă sunt făcute cu convingere, pot avea un impact semnificativ pe termen lung. Mie personal mi se pare că primul pas concret pentru fiecare dintre noi trebuie să fie aproape de noi, să ne uităm mai bine la propriile acțiuni și alegerile pe care le facem zilnic.
De exemplu, eu încerc să promovez în cercul meu de familie, prieteni și colegi principiile responsabilității și al implicării civice, chiar dacă la început poate părea o provocare. Cred că dacă fiecare dintre noi devine un model de comportament, acest lucru poate inspira și pe alții să își asume responsabilitatea pentru schimbare, chiar și la nivel individual. În plus, putem sprijini inițiative locale, antreprenori locali, și putem fi mai conștienți de puterea votului nostru - înseamnă a participa activ și a ne interesa de deciziile care ne afectează comunitățile.
Un alt pas, cred eu, este să ne investim în propria educație și în dezvoltarea noastră personală, pentru că doar astfel putem avea o perspectivă mai largă, putem găsi soluții creative și putem deveni mai adaptați la schimbare. Îmi doresc să cred că dacă fiecare dintre noi își asumă rolul de agent al schimbării, chiar dacă la început pare nesemnificativ, la final vom construi o societate mai rezilientă, mai inovatoare și mai mândră de cine este.
Tu ce propui? Care ar fi primul lucru pe care ți-ai dori să-l faci pentru a contribui la această schimbare?