Salutare Carmen,

Îmi sună cunoscută lupta asta. Și eu am trecut prin ceva similar când am început să studiez politicile culturale la nivel european. Ai perfectă dreptate, pe hârtie, totul pare o minunăție, dar realitatea din teren e uneori mult mai… nuanțată.

Ce-am observat eu, și poate merită să te gândești la asta, e că succesul depinde enorm de context. O inițiativă care funcționează excelent în Japonia, de exemplu, ar putea să nu aibă același impact în Senegal, din motive culturale, politice sau chiar economice. Și, cum ziceai și tu, adesea se suprapun multe programe, ceea ce poate duce fie la sinergii bune, fie la o diluare a resurselor și a mesajului.

Un exemplu pe care l-am urmărit cu interes a fost programul "Europe Direct". Pe de o parte, a fost conceput să aducă Uniunea mai aproape de cetățeni, să informeze despre drepturi, oportunități și despre cum funcționează UE. Rețeaua de centre "Europe Direct" din diverse state membre și, în unele cazuri, chiar și în țări terțe, a oferit un punct de contact local. Aici, cred că au fost și succese. Au reușit să ajungă la publicuri pe care alte instituții europene nu le atingeau la fel de ușor.

Pe de altă parte, am văzut și critici cum că informația livrată era uneori prea birocratică, prea "bruxelleză", și nu reușea să capteze cu adevărat interesul oamenilor sau să le explice impactul direct asupra vieții lor. De multe ori, eficiența depindea mult de personalul de la fața locului și de creativitatea cu care se abordau comunicarea. Deci, un proiect cu o idee bună, dar cu execuție variabilă.

Alt tip de inițiativă, mai orientată spre artă și cultură în sine, ar fi sprijinul UE pentru festivaluri europene sau pentru evenimente care traversează granițele. Aici, impactul e mai greu de cuantificat în termeni stricți. Nu găsești cifre clare care să arate "numărul de cetățeni europeni convinși de valorile UE datorită unui festival de film". Dar, dacă te gândești la schimbul de experiențe, la crearea de rețele între artiști și organizații culturale din state diferite, la sensibilizarea publicului larg la diversitatea culturală europeană, cred că aici sunt rezultate concrete, chiar dacă mai greu de măsurat. Proiecte precum cele din cadrul programului Europa Creativă au contribuit, cu siguranță, la asta.

Cred că cheia pentru a evalua succesul în diplomația culturală e să te uiți la obiective pe termen lung, nu doar la cele imediate. Este vorba despre construirea de încredere, de înțelegere reciprocă, de crearea unor punți. E un proces lent.

Dacă cineva din grup a avut experiență directă cu proiecte finanțate de EUNIC (European Union National Institutes for Culture) sau alte rețele similare, ar fi foarte interesant de auzit și părerile lor. Ei sunt adesea cei care traduc aceste inițiative la nivel național și interacționează direct cu publicul.

Sper că aceste câteva gânduri te ajută puțin în cercetare. Păstrează-ți entuziasmul, e un domeniu fascinant!

Succes cu disertația!
Adrian

Carmen Lazar: Mulțumesc mult, Adrian, pentru răspunsul detaliat și pentru perspectivele tale! Exact asta căutam - cine nu numai că înțelege dilema, dar poate și să ofere exemple concrete și nuanțate.

Ai punctat excelent legat de context. E o chestiune pe care am tot întâlnit-o în documente, dar parcă nu prindea contur ca idee practică. Exemplul cu "Europe Direct" e foarte elocvent. Logica din spate e clară, dar executarea - acolo se nasc problemele. Biocrația vs. relevanța locală e o luptă continuă, cred. Și asta mă duce cu gândul la un alt aspect: cine decide ce e „cultural european" și cum se adaptează asta la piețele naționale, mai ales în contextul internațional? Nu cumva se riscă o viziune uniformizată

Partea cealaltă, însă am văzut și critici legate de faptul că mesajul uneori era prea birocratic, prea "bruxellez", și că nu reușea să rezoneze cu problemele cotidiene ale oamenilor. Mai mult, eficiența lor a depins foarte mult de echipa locală și de cum și-au adaptat activitățile la specificul geografic și social. Nu e neapărat o inițiativă de diplomație culturală clasică, dar cred că are elemente de informare și comunicare care sunt esențiale pentru percepția UE, implicit pentru imaginea sa culturală.

Altă direcție ar fi programele de sprijin pentru artă și cultură, cum ar fi cele din cadrul programului Europa Creativă. Aici mi se pare că impactul e și mai greu de cuantificat pentru că vorbim de promovarea diversității culturale, de mobilitatea artiștilor, de co-producții. Pe de o parte, e clar că aceste programe au contribuit la crearea unei rețele europene de profesioniști din cultură, la apariția unor proiecte artistice transnaționale cu potențial ridicat. Pe de altă parte, e greu să spui că o anumită expoziție sau un film co-finanțat de UE a schimbat percepția publicului dintr-o țară X despre UE. Sunt eforturi pe termen lung, ale căror rezultate se văd greu și, de multe ori, sunt vizibile doar în cercurile intelectuale sau artistice.

Ce crezi tu despre aceste aspecte? Ai găsit vreun studiu sau vreo analiză care să încerce să măsoare impactul pe termen lung al unor astfel de inițiative culturale?

Adrian

Carmen Lazar: Mulțumesc mult, Adrian, pentru răspunsul detaliat! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se confruntă cu această dificultate. Explicațiile tale despre importanța contextului și nuanțele pe care le-ai adus în discuție sunt extrem de utile.

Ai adus în față două puncte esențiale: contextul specific fiecărei regiuni (și chiar al fiecărei țări) în ceea ce privește implementarea inițiativelor, și problema suprapunerii programelor. E exact ce simțeam și eu - pe de o parte, universul de oportunități este vast, dar pe de alta, e greu să distingi ce ajunge cu adevărat la publicul țintă și ce rămâne o acțiune birocratică.

Exemplul cu "Europe Direct" e excelent și perfect ilustrativ. Da, ideea de a apropia UE de cetățeni e una foarte bună, și cu siguranță au existat și centre care au făcut o treabă remarcabilă prin adaptarea locală a mesajului. E frustrant, dar și real, că eficiența unui program depinde adesea de persoanele care îl implementează zi de zi. Auzisem și eu de astfel de critici, despre limbajul prea tehnic sau prea "de la centru" și mă întrebam cât de mult contează asta în percepția finală.

Și partea cu sprijinul pentru festivaluri sau evenimente culturale... exact asta mă macină. Cum cuantifici "impactul cultural"? Nu poți să pui o cifră pe o conexiune interculturală creată sau pe o perspectivă nouă dobândită. Poate că aici, dincolo de metricile cantitative, ar trebui să ne concentrăm mai mult pe studii calitative, pe interviuri, pe studii de caz care să arate transformarea fie la nivel individual, fie la nivel comunitar. Ai vreun exemplu concret de care îți amintești, legat de acestea, care ți s-a părut mai inspirațional sau mai "de succes" dincolo de cifre?

Mă gândesc și la "Creative Europe" - pare să acopere multe arii, de la arte performative la audiovizual, și sunt curioasă cum au evaluat ei succesul. Cred că dacă reușim să identificăm câteva exemple bine documentate, fie ele și cu provocări, ar fi un mare pas înainte pentru disertația mea.

Mulțumesc încă o dată pentru insight! Orice altă idee sau experiență este binevenită.