Dacian Stanescu: Re: Sesiunea de feedback de la coordonator... vreo veste bună?

Salutare din nou! Mă bucur să văd că subiectul a stârnit puțină mișcare aici. Îmi dau seama că nu sunt singurul care se confruntă cu aceste "răsturnări" de situație, și asta, pe de o parte, mă liniștește, dar pe de altă parte, reconfirmă cât de comună pare a fi această etapă.

Ce zici tu, Andrei, legat de "interpretează ce vrea el din ce scrii tu" e exact esența problemei uneori. Pare că intri într-o discuție cu o bază solidă, cu argumente clare, și apoi brusc, discuția alunecă într-o direcție unde lucrurile devin destul de... subiective. Încerc să fiu cât mai vizual, să subliniez ce cred eu că e important, să fac schițe pe notițele alea digitale (sau fizice, când mai apuc), dar se pare că nu e mereu suficient.

Și faza cu "o analiză cantitativă pe care nu o aveai în plan"... E ca și cum te-ai pregăti pentru un examen la matematică și te trezești că trebuie să faci și subiectiv la literatură. Ai pregătit materialul pentru o anumită abordare, ai investit timp deja, și acum trebuie să schimbi macazul complet. Cum am gestionat? Sincer, prima reacție a fost un amestec de frustrare și panică. M-am panicat pentru că timpul e dușmanul de temut în faza asta, și schimbi totul înseamnă muncă aproape de la zero pe anumite secțiuni.

Strategia mea, pe care o testez acum pe viu, e să iau pauză. După ce primesc feedbackul, nu mă arunc imediat în refăcut. Trag o gură de aer, poate o noapte, și apoi revin la notițe cu o minte mai limpede. Încerc să descompun feedbackul în bucăți mai mici. "Ok, ce vrea exact cu analiza asta cantitativă? Ce date ar trebui să folosesc? Unde le găsesc? Cât timp estimez că mi-ar lua să fac asta și să o integrez coerent?" Asta mă ajută să nu mă simt copleșit de amploare.

Alt aspect pe care l-am început să-l aplic e să pun întrebări mai... specifice din prima. Când vine cu o sugestie așa generală, gen "ar fi bine să investigăm X", încerc să întreb clar, chiar în timpul discuției, dacă se poate: "Ce tip de investigație aveți în minte? Un studiu de caz, o analiză statistică a datelor deja existente, sau altceva? Pe ce segment de populație sau context ar trebui să mă concentrez?" Chiar dacă pare că îl întrerupi, e mai bine decât să te trezești peste trei zile că ai făcut ceva complet greșit.

Și, cel mai important, cred eu, e să accepți că e parte din proces. Nu e neapărat un semn că ești pe drumul greșit, ci mai degrabă că procesul de cercetare e dinamic. Coordonatorul are, de cele mai multe ori, o viziune de ansamblu mai largă, bazată pe experiență, și poate vedea niște potențiale direcții sau chiar lacune pe care noi, în mijlocul detaliilor, nu le sesizăm.

Deci, pe scurt: respirați adânc, descompuneți feedbackul în pași gestionabili, puneți întrebări explicite și amintiți-vă că e o colaborare, chiar dacă uneori pare o negociere pură.

Voi mai aveți alte idei? Sau alte experiențe de împărtășit? Sunt toate binevenite, cred că ne ajută pe toți să navigăm apele astea uneori tulburi.

Toate cele bune,
Dacian