Adina Ion: Salut, Elisabeta!

Absolut, înțeleg perfect prin ce treci cu disertația aia RISE. Analiza comparativă poate fi un adevărat labirint uneori, mai ales când simți că nu ajungi la o structură clară. Nu ești deloc singură în lupta asta!

Ce am observat la mine și am văzut și la colegi care au trecut prin asta: uneori, problema e că încercăm să comparăm prea multe la un loc. O metodă care m-a ajutat pe mine a fost să mă concentrez pe câteva criterii cheie de comparație și să le explorez în detaliu, în loc să ating superficialismul cât mai multe puncte. Gândește-te la ce aspecte sunt cu adevărat importante pentru tema ta și pentru obiectivul analizei.

O altă sugestie, dacă nu ai făcut-o deja: creează un fel de matrice de comparație. Poți folosi un tabel, chiar și unul simplu în Word sau Excel, unde să pui pe o axă elementele pe care le compari (de ex., modele teoretice, politici-cadru, practici din diferite organizații etc.) și pe cealaltă axă criteriile tale de comparație. Te ajută enorm să vizualizezi unde sunt asemănările, unde sunt diferențele și unde apar lacune.

Nu uita să îți aduci aminte de ce te-ai apucat de tema asta, care a fost scânteia inițială. Uneori, o pauză scurtă și o reamintire a motivației inițiale, poate prin răsfoirea notițelor de curs sau chiar discuții cu cineva (profesor, coleg) care îți poate oferi o perspectivă nouă, fac minuni.

Dacă vrei să detaliem un pic mai mult pe anumite aspecte sau ai o idee concretă despre cum ai structurat-o și vrei o părere, zi-mi! Sunt sigură că o să găsești o cale de a o pune la punct. Mult succes și nu renunța! 💪