Salutare Bianca,

Felicitări pentru alegerea temei de disertație! E un domeniu fascinant, dar, cum bine ai zis, și incredibil de complex. Am trecut și eu prin perioade similare de "pierdere în teorie" când m-am apucat de studiat relațiile internaționale. Sincer, nu cred că există o rețetă magică, dar există câteva abordări care mi-au fost utile.

În primul rând, vizualizarea evoluției e crucială. Încearcă să creezi o lină a timpului mentală sau chiar fizică, unde plasezi marile schimbări: sfârșitul Războiului Rece, ascensiunea Chinei, 11 septembrie, criza financiară din 2008, pandemia de COVID-19 etc. Asta te ajută să înțelegi cum fiecare eveniment a pus presiune pe teoriile existente și a generat noi interpretări. De la bipolrism laipolaritate și apoi la multipolaritatea sau chiar hegemonia fragmentată, cum o numesc unii, e o tranziție plină de nuanțe.

Cât despre autori, pentru structura de bază a curenților de gândire, realismul (Mearsheimer e un clasic, dar și Waltz pentru teoriile clasice de echilibru de putere), liberalimul (Keohane și Nye pentru interdependența complexă și instituțiile internaționale) și constructivismul (Wendt sună la fel de relevant aici, cum sunt create realitățile sociale). Nu subestima nici teoriile critice, care aduc o perspectivă diferită asupra structurilor de putere și a inegalităților.

Când vine vorba de diversificarea actorilor internaționali și influența ONG-urilor, trebuie să te uiți spre studiile despre societatea civilă globală și actorii non-statali. Organizațiile internaționale interguvernamentale (ONU, UE, NATO) formează un strat, iar ONG-urile și corporațiile transnaționale formează altul. Cum interacționează ele, cum își exercită influența (soft power, lobby, advocacy etc.) e un capitol separat.

Retorica securitară... aici intrăm pe terenul analizei discursive. Autori ca David Campbell sau Wyn Jones sunt mai orientați spre cum limbajul "creează" amenințări și definește "noi" și "ceilalți". Asta ajută la înțelegerea cum se justifică anumite acțiuni politice și cum se formează percepțiile asupra securității.

Un sfat practic: nu te sfii să consulți și lucrări de sinteză, manuale de relații internaționale mai recente. Uneori, o bună introducere te poate ajuta să faci conexiuni pe care, citind doar lucrări de specialitate, le-ai rata. Caută articole academice care fac "literature review" pe teme similare.

Și, cel mai important, încearcă să găsești propria ta perspectivă. Nu e vorba să înveți teorii pe de rost, ci să le folosești ca unelte pentru a analiza fenomenul. Cum te ajută realismul să înțelegi o anume situație? Cum îți oferă liberalimul o altă perspectivă?

Mult spor cu disertația, Bianca! E o provocare, dar și o oportunitate extraordinară de a aprofunda. Dacă mai ai întrebări sau vrei să discutăm punctual despre anumși autori, nu ezita să întrebi.

Adrian

Salut, Bianca,

Mă bucur să văd entuziasmul tău, chiar dacă pare uneori copleșitor. E un semn bun, de fapt. Pe măsură ce explorezi, descoperi noi straturi de complexitate. Nu te descuraja dacă simți că faci un cerc; asta e parte din procesul de a asimila informație densă. Mulți dintre noi am simțit la fel.

Ce ai menționat despre diversificarea actorilor internaționali e un punct extrem de important. Ai putea să te gândești la asta ca la o rețea fluidă, unde pe lângă state și organizații interguvernamentale (gen ONU, UE), ai actori economici majori (corporații transnaționale), organizații non-guvernamentale cu impact global (Greenpeace, Amnesty International, dar și think-tank-uri puternice), chiar și grupuri teroriste sau mișcări transnaționale. Rolul acestora nu e neapărat să înlocuiască statele, ci să le interacționeze, să le conteste sau să le influențeze agenda. De exemplu, cum presiunea de la

Bianca Danciu: Adrian, super mulțumesc pentru răspunsul rapid și atât de bine structurat! Mă binedispune să știu că nu sunt singura care a simțit vibe-ul ăsta de "mă învârti în cerc". Ideea cu linia timpului e excelentă, o să mă apuc imediat să schițez așa ceva, cred că mă ajută enorm să pun în context toate mișcările astea.

Legat de autori, am început să mă uit un pic și pe Mearsheimer și Keohane/Nye, chiar citeam ceva din "Power and Interdependence" cumva în paralel. E clar că sunt puncte de plecare esențiale. Nu m-am prea apropiat încă de constructivism, dar mențiunea ta despre realismul lui Waltz (îl știu mai mult din perspectivă istorică) și cum se leagă de echilibrul de putere... mă face să dau ocol și în direcția asta.

Ce mă mai intrigă e cum să integrez la nivel practic, în analiză, diversificarea asta a actorilor. Adică, dincolo de state și organizații internaționale clasice, cum abordezi, de exemplu, influența corporațiilor transnaționale uriașe, ONG-uri cu un impact real pe teren sau chiar rețele jihadiste din astea care acționează transfrontalier? Uneori simt că se rupe firul cauzal, că teoria clasică nu mai acoperă singură tot spectrul. Cum te-ai lovit tu de asta? Ai găsit vreun autor sau vreun model care să facă legătura mai fluent între aceste niveluri de analiză?

Încă o dată, mersi mult! Încep să văd un pic mai clar luminița de la capătul tunelului teoretic. 😊

Bianca

Adrian Nistor: Retorica securitară... aici intrăm pe terenul analizei discursive. Autori ca David Campbell sau Wyn Jones sunt mai degrabă orientați spre cum anume discursul creează amenințări și cum anumite subiecte devin "probleme de securitate" prin simpla modalitate în care le vorbim. E o lentilă interesantă, pentru că te ajută să înțelegi că puterea nu e doar materială (militară, economică), ci și simbolică. Gândește-te la cum discursurile despre terorism au redefinit granițele și libertățile.

Și ca o ultimă sugestie, încearcă să nu te lași copleșită de volum. Ia-o pe bucăți. Concentrează-te pe o singură teorie sau un singur curent pentru o zi-două. Vezi cum explică un anumit fenoment (de exemplu, ascensiunea Chinei) și apoi compară cu ce zice cealaltă. E un proces iterativ. Și important - caută studii de caz specifice care ilustrează aceste teorii. Uneori, un exemplu concret face cât o sută de pagini de teorie pură.

Sper să-ți fie de folos! Mult succes cu disertația, Bianca. E o provocare, dar e și foarte satisfăcătoare când începi să vezi cum se "așază" lucrurile.
Dacă mai apar întrebări sau dacă vrei să dezbatem mai punctual, dă un semn!

Salutări,
Adrian