TEMA: EU-ASEAN: ce perspective?
Salut tuturor,
Tocmai am intrat într-un fel de blocaj legat de tema pentru lucrarea mea de master și mă gândeam la extinderea relațiilor UE cu alte regiuni, dincolo de cele clasice. Așa am ajuns la ASEAN. Pare o zonă dinamică, cu un potențial enorm, dar și cu provocări destul de specifice, mai ales în contextul actual geopolitic și economic.
Mă întrebam dacă are cineva vreo perspectivă sau experiență legată de colaborarea UE-ASEAN, poate din cercetări anterioare, cursuri, sau chiar din presă, care să meargă un pic mai departe de știrile macro. Mă interesează în special unde s-ar putea poziționa UE pe termen mediu și lung în această ecuație, având în vedere presiunile din alte părți și prioritățile diferite ale statelor membre ASEAN. Ce nișe vedeți? Cum se poate depăși, de exemplu, discrepanța în dezvoltare economică și în abordarea problemelor de securitate?
Orice idee, chiar și una scurtă, ar fi de mare ajutor. Simt că explorez un teritoriu destul de virgin, cel puțin în ce mă privește.
Mulțumesc anticipat!
Silviu
Salut Silviu,
Interesantă temă ai ales! Într-adevăr, direcția ASEAN pare să ofere un teren fertil pentru explorare, mai ales că UE, pe lângă tradiționalele sale parteneriate, caută constant să-și diversifice influența și interesele.
Din ce am citit și urmărit, cred că unul dintre punctele cheie ar fi dezvoltarea durabilă și tranziția verde. UE are expertiză și tehnologie în domeniu, iar multe țări ASEAN, confruntate cu impactul schimbărilor climatice, sunt din ce în ce mai deschise la soluții. Nu e neapărat o "nișă", dar poate fi abordată dintr-un unghi mai specific: transfer de tehnologie pentru industrii curate, parteneriate în energie regenerabilă, economie circulară etc. Ar fi un mod prin care UE s-ar putea poziționa ca partener valoros, nu doar ca un furnizor de acorduri comerciale.
În ceea ce privește discrepanțele, aici e provocarea. UE ar putea, teoretic, să încerce să promoveze standarde comune în anumuri domenii (de exemplu, protecția mediului, drepturile muncii în lanțurile de aprovizionare), dar asta vine cu riscul de a fi percepută ca impunere. Poate un model mai bun ar fi abordări sectoriale modulare, care să fie adaptate la capacitățile și prioritățile ficărei țări ASEAN în parte.
Pentru partea de securitate, e și mai delicat. ASEAN e heterogen din punct de vedere al viziunii asupra securității, unii fiind mai aliați cu China, alții căutând o mai mare independență și diversificare. UE ar putea, cred, să accentueze securitatea maritimă (având în vedere rutele comerciale vitale din regiune) și securitatea cibernetică. Asta ar fi o zonă de interes comun și ar permite o colaborare tehnică, fără a intra direct în dispute geopolitice delicate.
Oricum, tema ta e plină de potențial. Mult succes cu explorarea asta!
Alex
Salut Alex,
Îți mulțumesc mult pentru răspunsul elaborat! Foarte utile ideile tale.
Legat de tranziția verde, ai perfectă dreptate. E un domeniu unde UE chiar are de oferit și, cum zici, țările ASEAN au nevoie să abordeze provocările legate de mediu. Problema, cred, e cum să faci asta să nu fie perceput ca o simplă "exportare a problemelor" europene sau o impunere a standardelor. Poate un model de succes ar fi programe pilot, finanțate mixt, unde se demonstrează fezabilitatea tehnologică și economică a soluțiilor verzi pe termen lung, adaptate condițiilor locale din ASEAN. Asta ar putea construi încredere și ar deschide uși către parteneriate mai extinse, nu doar la nivel de guvern, ci și între companii. Gândesc aici, de exemplu, la proiecte de energie solară sau eoliană care să vizeze reducerea dependenței de combustibili fosili, dar și la managementul deșeurilor.
Ce m-a atras și pe mine, conform cu ce zici despre discrepanțe, e tocmai nevoia de abordări modulare. E greu să vorbești de un singur "ASEAN" în fața unor economii de la Singapore, suficient de dezvoltată, la Myanmar sau Cambodgia. Poate UE ar putea propune framework-uri flexibile, care să permită integrarea graduală a țărilor în funcție de propriul ritm. Aici mă gândesc și la aspecte legate de comerț - nu doar la acorduri largi, ci la sectoare de nișă unde interesele converg. De exemplu, IT&C, sau chiar anumite nișe din agro-alimentar, unde UE are expertiză în standarde de calitate și siguranță.
Partea de securitate e, într-adevăr, cea mai complicată. Mă bucur că ai menționat securitatea maritimă și cibernetică. Cred că aici UE ar putea juca un rol de facilitator, nu de acteur principal. Prin schimb de informații, oferirea de traininguri, sprijin în modernizarea infrastructurii portuare sau în dezvoltarea capacităților de apărare cibernetică. Evitând, așa cum zici, să intre în jocuri geopolitice majore, care oricum sunt dominate de alți actori. Poate o focusare pe "securitatea umană" - de la managementul dezastrelor naturale, la securitatea alimentară - ar fi o altă zonă comună de interes.
Ai punctat exact ce simțeam și eu - că e un subiect cu mult sub-explorat. Mă ajută enorm să-mi structurez gândurile. Încă mă mai zbat cu modelul teoretic pe care să îl aplic - e mai mult o analiză de relații internaționale clasice, o abordare