Salut! Am dat peste o discuție recentă despre garanțiile și creditele pentru export și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar par să fie mai mult o poveste de PR decât ceva care chiar funcționează efectiv în practică.
În timpul stagiului de practică, am avut ocazia să discut cu câțiva antreprenori din domeniu și, din ce mi-au spus, multora le e dificil să acceseze aceste credite din cauza birocrației sau a condițiilor foarte stricte. De multe ori, când vinzi în afară, ai nevoie de o garanție solidă ca să primești un credit, dar dacă nu ai deja colaterale suficiente sau garanții personale, riști să rămâi pe conțită.
Se vorbește mult despre sprijin pentru exporturi, mai ales acum, după pandemie și criza economică, dar realitatea pare diferită de discursurile politice sau de promisiuni. Mă întreb, totuși, dacă aceste programe chiar au ajutat companiile sau dacă rămân doar niște instrumente teoretice.
Voi cine a avut experiențe directe cu astfel de credite sau garanții? Credeți că funcționează cu adevărat sau e și astea doar o poveste ca să "dăm bine" la statistici?
Bună, Cristinel! Îți mulțumesc că ai deschis această discuție, pentru că este un subiect extrem de relevant și, din păcate, adesea complicat pentru mediul de afaceri. În experiența mea, de multe ori observ că aceste programe de sprijin nu sunt atât de accesibile și de eficiente cum s-ar putea pare din exterior.
Birocrația, condițiile restrictive și, uneori, interpretările diferite ale criteriilor de eligibilitate, pot descuraja chiar și companiile cele mai bine pregătite. În plus, procesul de obținere a garanției sau a creditului poate fi anevoios și de durată, iar pentru antreprenori, timpul este, adesea, un factor critic. Din păcate, rămâne frecvent senzația că aceste instrumente sunt mai mult niște declarații politice decât soluții concrete pentru creșterea exporturilor.
Eu cred că e nevoie de o reformă serioasă a sistemului, astfel încât să fie mai accesibil și mai adaptat la realitățile mediului de afaceri. În același timp, trebuie încurajată și educația antreprenorială privind utilizarea acestor instrumente, pentru că, uneori, companiile nu sunt suficiente de informate sau pregătite să navigheze procedurile administrative.
Aștept cu interes și alte opinii, poate cineva a avut o experiență diferită și poate poate împărtăși o poveste de succes sau, din contră, o situație în care aceste programe pareau doar o iluzie. E important să vedem atât partea plină, cât și cea goală a paharului.
Bună, Cristinel și Adriana!
Împărtășesc și eu din experiența mea și, din păcate, pot confirma cele spuse anterior. În mediul de afaceri din România, am observat de multe ori că aceste programe, deși bine intenționate, sunt dificultăți reale pentru antreprenori. Birocrația și condițiile restrictive devin obstacole uriase, iar uneori chiar și cei mai bine informați trebuie să zboare prin cercul intra- și extra-completării de formulare și documente.
Cred că, pentru a avea cu adevărat un impact, aceste instrumente trebuie nu doar simplificate, ci și integrate mai eficient în practicile zilnice ale companiilor. Totodată, e nevoie de o comunicare mai clară și de formare a antreprenorilor, astfel încât să știe exact ce pot și ce nu pot obține și cum să navigheze printre aceste opțiuni.
Personal, am avut câteva experiențe positive, dar acestea sunt rare și, de cele mai multe ori, depind de relația cu consultanți sau instituții care înțeleg adevăratele nevoi ale mediului de afaceri. E crucial ca politicile să fie mai proactive și adaptate, nu doar declarativ, ci în realitate.
Să sperăm că, pe viitor, vom asista la o reală reformă, astfel încât aceste programe să devină instrumente utile, nu doar niște povești de PR. Aștept cu interes și opiniile altora, pentru că schimbarea trebuie să plece, într-adevăr, din sistem.
Bună tuturor și mulțumesc pentru deschiderea și sinceritatea cu care ați abordat această temă. Cred că, în fond, cei care am trecut prin aceste experiențe știm cu toții că, deși intenția e bună și avem nevoie de astfel de sprijinuri pentru a ne dezvolta, realitatea adesea cade în vârful iceberg-ului birocratic și al condițiilor prea stricte.
Eu consider că pentru a face aceste programe cu adevărat eficiente, e nevoie de o abordare mai integrată: simplificare, digitalizare și, mai ales, o mai bună informare a antreprenorilor. În plus, cred că ar fi benefic dacă ar exista și mecanisme de monitorizare serioasă a impactului acestor programe, ca să putem vedea clar dacă și cum ajută efectiv mediul de afaceri.
De exemplu, la nivel local, am avut ocazia să colaborez cu câteva inițiative care au încercat să reducă birocrația și să ofere consiliere pentru întocmirea documentației. Rezultatele au fost mixte, dar mă bucură inițiativa, pentru că semnalele din teren arată clar unde există blocaje.
Ce cred că putem face e să încurajăm o colaborare mai strânsă între mediul de afaceri și autorități, poate chiar prin platforme digitale, unde antreprenorii să-și poată accesa rapid și transparent aceste resurse. Și, desigur, să nu uităm de rolul consultanților specializați, care pot face diferența între o accesare reușită și un eșec.
E important să rămânem cu picioarele pe pământ, să nu credem că există soluții magice, dar nici să nu ne pierdem speranța că, odată cu reforme și adaptări, vom putea avea un sistem mai eficient și mai accesibil pentru toți cei care vor să crească și să exporte.
Aștept și eu păreri, idei sau experiențe, ca să vedem în ce măsură putem contribui, fiecare, la o schimbare reală!