Salutare tuturor,
Sper că nu vă deranjez. Mă tot frământă subiectul ăsta al integrării economice a UE, mai ales în contextul diverselor șocuri recente - pandemie, criza energetică, inflația aia... De când încerc să-mi structurez partea de analiză pentru lucrarea de master, simt că îmi scapă ceva la nivel macro. Adică, dincolo de beneficiile clasice ale pieței interne și ale monedei unice, care sunt chiar noile perspective? Cum ne adaptăm la un context global în care blocul european pare pus la încercare din toate părțile?
Sincer, uneori mă apucă o oarece neliniște, parcă visam la o convergență tot mai strânsă, iar acum pare că asistăm la o fragmentare, sau măcar la o redefinire a priorităților rapide. Poate e doar perspectiva mea de la nivel micro, dar parcă sunt convinsă că e o temă de discuție mult mai amplă cum vom vedea integrarea economică europeană în următorul deceniu. Ați tot lucrat și voi cu surse pe tema asta, cred. Care sunt cele mai promițătoare direcții pe care le vedeți? Sau, dimpotrivă, unde credeți că sunt riscuri majore pe care le ignorăm uneori?
Orice idee, orice reflecție, orice articol interesant pe care l-ați găsit și care vă dă de gândit ar fi super utilă. Mă lupt cu partea asta de câteva zile și simt că am nevoie de o perspectivă proaspătă.
Mulțumesc mult anticipat!
Salut Cati,
Înțeleg perfect dilema ta. Și eu miam bătut capul ceva vreme cu asta, mai ales când am început să citesc raporturile alea mai recente de la Comisie. E clar că modelul clasic, bazat pe neoliberalismul happy-go-lucky, a început să dea fisuri. Pandemia a fost un prim șoc major, a arătat cât de vulnerabile sunt lanțurile noastre de aprovizionare și dependența asta orbitoare de anumPutem adăuga și crizele geopolitice. Cred că, în loc de integrare economică ca un proces liniar și neîntrerupt, ne îndreptăm către o integrare sectorială, mai țintită pe domenii strategice.
Un exemplu ar fi securitatea energetică. Aici, UE chiar a început să accelereze, să vedem mai multă coordonare, investiții comune în surse regenerabile, în infrastructură care să ne deconecteze de la Rusia. E un fel de integrare forțată de circumstanțe, dar care poate deveni un motor pentru inovație și pentru o zonă Euro mai rezilientă pe termen lung.
Apoi, cred că un punct cheie este strategia industrială. Nu mai putem fi doar un pieței de consum imensă unde alții produc. Avem nevoie să ne recâștigăm capacitatea de producție în sectoare critice: semiconductori, medicamente, tehnologii verzi. Aici, fondurile de redresare (NextGenerationEU) pot juca un rol enorm, dacă sunt gestionate inteligent, spre proiecte cu adevărat transformative. E un risc mare să se transforme în ajutoare de stat clasice, care să distorsioneze concurența, dar sper să fie mai mult o coordonare strategică.
Pe de altă parte, să fim sinceri, fragmentarea e și o realitate. Fiecare stat membru își vede propriile urgențe, iar naționalismul economic pare să revină în forță, chiar și la nivel de discurs politic. Asta poate fi un risc major, pentru că anulează din beneficiile acelei piețe interne pe care am construit-o. Gândește-te la diferențele de performanță economică între state, la decalajele din ce în ce mai mari. Asta creează tensiuni interne și face mai dificilă o politică economică comună coerentă.
Un alt risc, cred, e legat de reglementare. Pe de o parte, avem nevoie de standarde comune pentru a nu avea o piață fragmentată. Pe de altă parte, o suprareglementare, mai ales în contextul tranziției verzi și digitale, poate încetini inovarea și competitivitatea UE față de alte blocuri economice care au abordări mai lejere. E un echilibru greu de găsit.
Aș recomanda să arunci o privire și la rapoartele alea mai recente ale Council on Foreign Relations sau Bruegel pe tema "strategic autonomy" a UE. Cred că acolo se conturează destul de bine ideea asta de o integrare mai focusată, mai rezilientă. Și caută și analize pe tema "geoeconomics" când vine vorba de UE, cred că asta e noul "macro".
Sper că astea îți dau și ție un punct de plecare. Succes la lucrare! Pare o temă care merită cu siguranță explorată în profunzime.