NATO: Ce urmează după extindere?
Salutare tuturor,
Tocmai am început să mă documentez mai serios pentru tema mea de master/doctorat (nu știu încă exact cum o să o încadrez, depinde și de ce idei mai apar) legată de securitatea europeană și rolul NATO, mai ales după ultimele extinderi. Mă frământă o întrebare pe care cred că mulți dintre noi o au: având în vedere noile țări membre și dinamica geopolitică actuală, ce urmează concret pentru Alianță? Adică, dincolo de extinderea propriu-zisă, care sunt provocările majore sau chiar oportunitățile de acum?
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că accentul s-a mutat mult spre flancul estic, și mă întreb cum se reflectă asta în strategia pe termen lung, în dotări, în cooperarea dintre state. Cum gestionezi o Alianță din ce în ce mai mare și mai eterogenă în fața unor amenințări complexe, care nu mai țin cont de granițele clasice? Mă gândesc și la impactul asupra membrilor mai vechi, care poate au alte așteptări sau alte perspective.
Dacă cineva se documentează pe subiectul ăsta sau are vreo perspectivă interesantă, aș fi tare curios să aud. Orice idee, orice direcție de cercetare, orice resursă relevantă e binevenită.
Mulțumesc!
Adina Dragomir:
Salut Liviu,
Foarte interesantă tema aleasă! Exact pe subiectul ăsta am și eu niște discuții cu niște colegi, chiar săptămâna trecută am participat la un webinar pe tema securității în Marea Neagră și implicit rolul NATO extins. Sânteți pe aceeași lungime de undă!
Ai atins exact punctele sensibile. E clar că accentul s-a mutat pe flancul estic, nu mai e nicio îndoială. Și asta generează un set nou de provocări. Cum zici și tu, Alianța devine tot mai mare și mai… diversă, ca să zic așa. Nu doar ca interese strategice, ci și ca nivel de dezvoltare economică și militară între membrii noi și cei vechi.
Probabil că o să vedem o regionalizare mai accentuată a deciziilor și a angajamentelor. Nu poți să aplici aceeași rețetă la toate țările membre. Cred că accentul va fi pe consolidarea capacităților defensive la nivel local, pe exerciții comune tot mai specifice pentru regiunea respectivă și pe o mai bună coordonare a inteligenței.
Și partea cu modernizarea. Pentru unii membri noi, e o resursă enormă să fie parte dintr-o structură care le oferă acces la tehnologie și la know-how. Pentru cei vechi, implică probabil și o recalibrare a priorităților, poate chiar o anumită… „diluare" a influenței, sau cel puțin o nevoie de a negocia mai mult și de a convinge.
Mă gândesc și la aspectul capacităților asimetrice. Când zici „amenințări complexe care nu mai țin cont de granițele clasice", cred că te referi la războiul hibrid, la dezinformare, la atacurile cibernetice… Astea sunt greu de contracarat prin metodele tradiționale de apărare colectivă. Cum se adaptează NATO la asta? Asta e o întrebare cheie, cred.
Eu am găsit niște analize destul de interesante la centrul nostru de cercetare despre „adaptabilitatea strategică" a Alianței în contextul noilor realități. Dacă te ajută materialele, dau un semn.
Succes cu cercetarea! E un subiect cu siguranță de actualitate maximă.