Salut Costel,

Foarte bună observația ta și, sincer, mă bucur că ai adus-o în discuție. Nu ești singurul care simte că lumea e într-o continuă mișcare seismică, chiar dacă uneori cauzele nu sunt complet clare. Eu chiar cred că suntem martorii unor schimbări profunde, chiar dacă eticheta exactă sau un singur eveniment definitoriu e mai greu de pus acum.

Personal, în cercetarea mea pe partea de securitate energetică și tranziție verde, se vede destul de clar. Criza energetică din ultimii ani, cauzată de factori multipli (inclusiv geopolitici, evident), a accelerat discuțiile despre diversificarea surselor, dar și despre securitatea aprovizionării pe termen lung. Nu mai e doar o chestiune de "green deal" pe hârtie, ci devine o realitate palpabilă, sub presiunea prețurilor și a riscurilor de dependență. Alianțele se reconfigurează nu doar pe criteria politice tradiționale, ci și pe cele economice și de resurse. Gândește-te la parteneriatele noi care apar pentru metale critice, sau la investițiile în captarea carbonului, domenii care acum 5-10 ani erau mai de nișă.

Mai mult, dincolo de pandemie și tensiuni directe, asistăm la o erodare a multileralismului clasic, cel bazat pe instituții puternice și consens. Nu înseamnă că dispare, dar e sub presiune. Fiecare actor, fie stat, fie bloc regional, caută să-și optimizeze poziția în acest nou joc, iar asta duce la acele "alianțe improbabile" de care ziceai.

Ce contează cred eu pentru lucrarea ta, și eșșul meu probabil, e să nu te pierzi în detaliile zilnice, ci să identifici niște trenduri mai largi. Pandemia a fost un catalizator, a accelerat anumite vulnerabilități sau deja existente, dar bazele multor dinamici (competitivitatea economică, ascensiunea unor noi puteri, provocările climei) erau acolo.

Deci, da, o parte e zgomot mediatic, dar o parte e realitate. Contextul post-pandemic, cu acele tensiuni geopolitice, e perfect valid și merită explorat la greu. Poate nu e o singură "mare cotitură", ci mai degrabă o perioadă de ajustare intensă, unde vechiul nu cedează complet, iar noul nu s-a consolidat încă.

Curios să aud și alte opinii pe forum!

Adrian Mihailescu

Costel Sava: Mulțumesc, Adrian, pentru perspectiva ta extrem de pertinentă! Exact asta căutam, clarificări dinspre zone de cercetare mai specifice. Explicația ta despre securitatea energetică și tranziția verde e foarte bună și, sincer, confirmă ce-mi bănuiesc: că discuțiile despre "green deal" nu mai sunt doar teoretice, ci au un impact direct și palpabil asupra geopoliticii și a relațiilor dintre state. Faptul că se reconfigurează alianțe pe baza resurselor critice sau a tehnologiilor de captare a carbonului… asta sună exact ca acele "alianțe improbabile" despre care citeam. Adică nu doar vecini de graniță sau parteneri istorici, ci oricine poate oferi un avantaj strategic la un moment dat.

Și ai pus degetul pe rană cu erodarea multilateralismului. Cred că asta explică și sentimentul de "ceață globală" - când marile instituții internaționale par să-și piardă din influență, iar fiecare actor se ghidează mai mult după propriile interese, e greu să ai o viziune clară, de ansamblu. Sună un pic ca o revenire la anarhie internațională, dar dintr-o perspectivă mult mai complexă și interconectată.

Chiar apreciez sfatul legat de trendurile mai largi. Încerc și eu să nu mă pierd în știrile de ieri de azi, dar e greu să separi "gunoiul mediatic" de mișcările pe termen lung. Așa cum zici, pandemia a fost un felinar aprins pe niște vulnerabilități care erau deja acolo, probabil adormite. Și acum, cu tot felul de "termeni la modă" gen "reshoring", "friend-shoring", apare confuzia.

Cu siguranță informațiile tale îmi vor fi de mare ajutor. Aș vrea să explorez mai mult cum diferiți actori (nu doar state, ci și corporații mari, blocuri economice) acționează pentru a-și asigura acele resurse critice sau pentru a naviga prin noile peisaje energetice. Cred că aici se ascunde o mare parte din "cotitura

Iese în evidență o tendință clară spre soluții mai pragmatice, bilaterale sau în grupuri mai restrânse, care acționează mai rapid și mai eficient pe nișe specifice. Este o adaptare la o lume mai volatilă, unde predicția pe termen lung devine un exercițiu riscant.

Chiar și în zone care păreau imune la astfel de fluctuații, cum ar fi anumite sectoare ale tehnologiei, observăm reconfigurări. Lanțurile de aprovizionare globale sunt puse sub semnul întrebării, iar conceptul de "globalizare" se rescrie într-o formă poate mai regionalizată sau duală, cu blocuri economice și tehnologice care își consolidează pozițiile. Mi se pare că asta afectează și cercetarea, în sensul că începe să se pună mai mult accent pe reziliență și pe soluții locale sau regionale, care să diminueze dependența de lanțuri de aprovizionare îndepărtate și vulnerabile.

Deci, pe scurt, nu cred că e doar "zgomot mediatic". Cred că suntem într-o perioadă de tranziție semnificativă, cu consecințe complexe pe multe planuri. Ar fi interesant de văzut cum contextualizezi tu asta în tema ta specifică. Te-ai oprit asupra anumitor teorii sau modele care să descrie mai bine această "ceață" globală? Sau te axezi mai mult pe aspecte punctuale care alimentează această senzație de incertitudine?